Indira Ghandi

Indira Gandhi s-a nascut pe data de 19 noiembrie 1917 si a incetat din viata pe 31 octombrie 1984, atunci cand a fost asasinata. Indira Gandhi fost Prim Ministru al Indiei din 19 ianuarie 1966 până la 24 martie 1977 şi, din nou, din 14 ianuarie 1980 până pe 31 octombrie 1984. Fiica primului Prim Ministru al Indiei, Jawaharlal Nehru, şi mamă a altuia, Rajiv Ghandi, Indira Ghandi a fost unul dintre cei mai notabili şi controversaţi lideri politici. Crescând numai în grija mamei sale, care era bolnavă şi înstrăinată de familia Nehru, Ghandi a dezvoltat instincte de protecţie puternice şi o personalitate singuratică. Faptul că bunicul şi tatăl ei erau într-o continuă luptă politică nu a ajutat-o să se integreze în familie. Indira Gandhi a creat mişcarea Vanara Sena pentru tinerele fete şi băieţi, care a jucat un rol mic dar semnificativ în Miscarea de Independenta Indiana, organizând proteste şi marşuri, dar şi ajutând politicienii Congresului să publice ziare şi materiale interzise. Deseori a circulat povestea în care ea ar fi scos din casa bine-pazită a tatălui său un document important care conţinea planuri pentru o iniţiativă revoluţionară majoră la începutul anului 1930. În timpul haoticei Partitii a Indiei în 1947,ea a ajutat la organizarea taberelor de refugiaţi şi la acordarea îngrijirilor medicale pentru milioane de refugiaţi din Pakistan. Acesta a fost primul ei exerciţiu major în serviciile publice şi a constituit o valoroasă experienţă pentru tumultul din anii următori. A devenit dupa cativa ani confidenta tatalui sau, secretara şi asistenta lui. Între 1959 şi 1960, Gandhi a fost aleasă Preşedintele Congresului National Indian. De asemenea, ea a jucat şi rolul de preşedinte de protocol al tatălui său. In 1964 a participat la alegeri si s-a alaturat Guvernului. fiind imediat numită Ministru al Informatiei. Cu sprijinul Sindicatului, si prin votul Partidului Parlamentar al Congresului, Gandhi l-a învins pe Morarji Desai şi a devenit cel de-al treilea Prim Ministru al Indiei şi prima femeie ce ocupa aceea poziţie. În timpul războiului din 1971,SUA şi-a trimis a-7-a în Golful Bengalului ca avertizare pentru India să nu folosească genocidul din Pakistanul de Est ca pretext pentru un atac major împotriva Pakistanului de Vest,în special din cauza teritoriului Kashmir aflat in disputa. Această mişcare a îndepărtat şi mai mult India de Lumea Occidentala şi Prim Ministrul Gandhi a accelerat o mai veche manevră în securitatea naţională şi în politica externă. India şi URSS semnaseră Tratatul Prieteniei şi a Cooperării Reciproce, iar sprijinul militar şi politic rezultat din acesta a contribuit substanţial la victoria Indiei în războiul din 1971. Dar Gandhi,a accelerat programul naţional nuclear, căci se ajunsese la concluzia că ameninţarea nucleară din China şi nu era benefica pentru stabilitatea şi securitatea Indiei. Indira Gandhi a fost aspru criticată pentru că nu a cerut partea ocupată de pakistanezi a Kashmirului de la un Pakistan umilit cu cei 93,000 de prizonieri de razboi ai săi aflati sub controlul Indiei. Dar acordul a îndepărtat imediat interferenţele Natiunilor Unite sau a unei terţe părţi şi a redus semnificativ posiblitatea unui viitor atac din partea Pakistanului în viitorul apropiat. Indira Ghandi, a permis Pakistanului, prin politica adoptata să se stabilizeze şi să se normalizeze. Şi relaţiile de comerţ au fost normalizate, deşi mulţi ani relatiile dintre cele doua tari au rămas reci. În 1974, India a realizat cu succes un test nuclear subteran, codul neoficial fiind Zâmbitorul Buddha. Descriind testul ca fiind „in scopuri paşnice”,India a devenit cea mai tânără putere nucleară mondială. Politica economică şi socialistă a lui Gandhi a adus o majoră industrializare a Indiei. La finalul anilor 60 Gandhi îşi pierduse locul, rămânând fără slujbă, venituri sau casă. Partidul Congresist s-a împărţit şi susţinătorii ei vechi au abandonat-o pentru Janata. Partidul Congresist al lui Gandhi, era acum un grup mai mic în Parlament, reprezentand practic opoziţia oficială. Neputând să guverneze din cauza coaliţilor lui Gandhi, ministrul Choudhary Charan Singh a ordonat arestarea Indirei şi lui Sanjay Gandhi. Arestul ei şi procesul pe termen lung, au creat imaginea unei femei neajutorate, victimizate de Guvern, ceea ce a dus la renaşterea ei politică. Coaliţia Janata era unită doar de ura faţă de Gandhi ( sau „acea femeie” cum o numeau unii). Deşi libertatea se instaurase din nou, guvernul se lupta cu influenţa ei. Ea era capabilă să folosească situaţia în avantajul ei, si a si facut-o, începand din nou discursurile, scuzându-se tacit pentru „greşelile” făcute în timpul stării de alertă, câştigând sprijin din partea unor personalităţi importante. Desai, Prim Ministrul de atunci al Indiei, a demisionat în iunie 1979 şi Singh a fost numit Prim Ministru de către Preşedinte. Singh a încercat să formeze un guvern cu coaliţia Janata dar n-a reusit sa formeze o majoritate. Charan Singh a făcut un târg cu Gandhi pentru susţinere din partea partidului ei. După o vreme insa, şi-a retras oferta şi Preşedintele Reddy a dizolvat Parlamentul, astfel avand loc alegeri anticipate in 1980. In urma lor, Partidul Congresist al lui Gandhi s-a întors la putere cu o majoritate covârşitoare. Anii înaintaţi a lui Gandhi în politică au fost presăraţi cu probleme în Punjab. Un lider religios local a fost pus în funcţie de către Partidul Congresului, ca o alternativă la partidul regional Akali Dal, dar o dată ce activităţile sale au luat o întorsătură violentă, el a fost alungat ca extremist şi separatist. În septembrie 1981, liderul unui grup destul de bataios, a fost arestat în Amritsar dar a fost eliberat 25 zile mai târziu din lipsă de dovezi. Deranjată de răspândirea militanţilor din grupul ce crea probleme la nivel national, Gandhi a dat permisiunea Armatei să pună în aplicare Operatiunea Blue Star să-l captureze pe liderul grupului şi pe militanţii săi pe 3 iunie 1984. Mulţi hinduşi au fost furioşi de invadarea locului sfânt, acolo unde acestia isi facusera cartierul general, incident care rămâne controversat şi astăzi. Peste 20.000 de civili au fost ucişi în acest atac. Pe 31 octombrie 1984, 2 dintre bodyguarzii Indirei Gandhi au asasinat-o în grădina reşedinţei Primului Ministru din New Delhi. Pe când aceasta se îndrepta spre locul unde trebuia să dea un interviu marelui actor englez Peter Ustinov care filma un documentar pentru televiziunea irlandeză, ea a trecut pe o poartă păzită de cei doi, când s-a aplecat să-i salute în tradiţionalul stil indian, ei au deschis focul cu pistoale semiautomate. Ea a murit în drum spre spital, în maşina sa oficială dar a fost declarată moartă câteva ore mai târziu. Indira Gandhi a fost incinerată pe 3 noiembrie lângă Raj Ghat şi locul a fost numit Shakti Shal. După moartea ei militanţi anti-Sikh s-au răspândit prin ţară ucigând mii de civili şi lăsând zeci de mii fără adăpost. Indirei Gandhi i s-a acordat Premiul Lenin pentru Pace pentru anii 1983 si 1984.