Simply Red - If You Don't Know Me By Now

Data de 18 iulie ne aminteste de descoperirea poloniului, de obtinerea primei note de 10 in cadrul Jocurilor Olimpice si de multe alte evenimente. Probabil asta stiati deja. Ceea ce nu stiati este ca in urma cu 20 de ani, pe data de 18 iulie 1989, piesa baietilor de la Simply Red, "If You Don't Know Me by Now" a ajuns no.1 in Billboard Hot 100, devenind astfel cea mai buna piesa a saptamanii. Initial, piesa a fost compusa pentru Labelle, dar ei nu au inregistrat-o niciodata. A devenit cel mai cunoscut hit al celor de la Simply Red. Tot in 1989, s-a clasat pe pozitia a doua in UK Singles Chart. No.1 a mai fost in Australian Singles Chart, Canadian Singles Chart, US Billboard Hot Adult Contemporary Tracks si chiar US ARC Weekly Top 40. Celelalte piese ale acelui an nu au avut nicio sansa in fata acestui “fenomen” ce parea sa invadeze cele mai cunoscute topuri. Astazi ne amintim cu mare placere o piesa care nu a acceptat refuzuri.

Giovanni Vigliotto - omul cu 105 soate!

As putea sa incep povestea urmatoare cu niste povesti cu soacre, saru’ mana doamnelor, da’ mai bine nu! Mai bine va povestesc direct despre omul cu 105 potentiale soacre. Cum a ajuns la numarul asta, avand 105 sotii, evident. Giovanni Vigliotto (c. 1930 – 1991)’’este numele unicului barbat din lume care s-a casatorit cu 105 femei in 14 tari intre 1949 si 1981. Cum s-a intamplat totul? Vigliotto , al carui nume era de fapt Fred Jipp, era comerciant de vechituri. Activitatea sa de baza era, insa, sa le faca pe femeile singure sa se indragosteasca de el. Le spunea ca vrea sa se casatoreasca cu ele si ca locuinta lui era departe si le convingea sa vanda tot ce aveau si sa se mute cu el. Dupa nunta, urca lucrurile femeilor intr-un camion si pleca, promitandu-le ca vor avea un semn de la el cat de curand. In schimb, le vindea lucrurile in targul de vechituri . Unele dintre victimele sale si-au spus pataniile la politie, dar anchetatorii nu au gasit nici o pista. Toate au fost bune si frumoase, pentru el, evident, pana la a 105-a victima a lui Vigliotto, Patricia Ann Gardiner, cea care s-a decis sa nu mai astepte in zadar politia sa gasesasca mirele fugar ci sa-si faca singura dreptate. Il intalnise pe escroc intra-un targ de vechituri asa ca s-a hotarat sa scotoceasca toate targurile pe care le cunostea. In cele din urma l-a gasit in Florida intr-un targ unde vindea chiar lucrurile ei. A alertat politia , iar Vigliotto a fost arestat. A primit 28 de ani pentru inselaciune si 6 pentru bigamie si a fost obligat sa platesca daune de 336.000 de dolari.

Paul Geidel - Omul care a stat 69 de ani in inchisoare

Sa-ti platesti datoria catre societate. Iata un concept pe care il sustinem, il promovam si credem in el. Caci ce ar fi viata fara justitie. Si, multumita judecatorilor, porceselor si tribunalelor, exista o pedeapsa pentru orice ai face pe lumea asta. Bun. Iti platesti datoria, chiar si prin lipsire de libertate da’ ramane intrebarea: cat? Paul Geidel a fost omul care a petrecut cei mai multi ani in inchisoare si a fost pana la urma eliberat. Dupa ce a fost condamnat in 1911 pantru crima de gadul doi, Geidel a petrecut 68 de ani si 245 de zile prin diverse inchisori din New York. Asta zic si eu pedeapsa. Iata insa intreaga poveste: Pe 26 iulie 1911, Geidel s-a hotarat sa-l jefuiasca pe William Jackson, un broker extrem de bogat, care era oaspete la unul dintre hotelurile in care tanarul lucra valet. Geidel s-a furisat in camera lui Jackson si l-a omorat sufocandu-l cu o carpa imbibata in cloroform. S-a ales doar cu cativa dolari si a fost arestat dupa doua zile. A urmat procesul si a fost condamnat la 20 de ani de inchisoare. Geidel si-a inceput executarea sentintei in inchisoarea Sing Sing. Sentinta sa a fost scurtata pe motiv de buna purtare si chiar urma sa fie audiat in vederea eliberarii conditionate, dar in 1926 medicii au hotarat ca este nebun, drept pentru care a fost mutat la o clinica inchisoare din Dannemora unde a stat pana in 1972. Ulterior a fost trimis la Departamentul Corectional Fishkill, o unitate destinata detinutilor in varsta, care semana mai mult cu un camin de batrani , decat cu o inchisoare. Aici a legat prietenii cu oficialii inchisorii care cateodata il luau cu ei la meciurile de basket, sau oriunde mai ieseau. Geidel a fost eliberat conditionat in 1974, dar detinutul de 80 de ani nu a mai vrut sa paraseasca inchisoarea. Pentru ca isi petrecuse cea mai mare parte a vietii in ichisoare, 63 de ani mai precis, a cosiderat ca nu va reusi sa-si refaca viata odata ajuns in libertate. Asa ca a ales sa ramana acolo inca 6 ani. Pe 7 mai 1980, Geidel a parasit Fishkill, devenind astfel barbatul care si-a petrecut cei mai multi ani in inchisoare. Si-a petrecut ultimii ani din viata intr-un azil de batrani.

Ella elle l'a

Editia de astazi de original cover doreste sa aduca in prezent din anul 1987, o piesa al carei ritm inca ne imbie sa il fredonam. France Gall a lansat pe data de 24 august Ella, elle l’a. Imediat dupa lansare, a devenit hit in intreaga Europa. Aceasta piesa a fost scrisa ca un tribut adus Ellei Fitzgerald. Ella, elle l’a s-a clasat pe locul 4 in Swedish Singles Chart si pe 2 in French Singles Chart. No.1 a fost in Austrian Singles Chart si German Singles Chart. Vanzarile de peste 150 mii de copii din Germania i-au adus Discul de Aur. In Franta a primit Discul de Argint pentru vanzarea a peste 200 mii copii. Sa recapitulam…avem o mare cantareata si una dintre cele mai bune piese ale anilor 80.



De aceasta data nici coverul nu se lasa mai prejos. Din contra, a depasit cu mult asteptarile artistei Kate Ryan. Ella, elle l’a este cel de al treilea single de pe albumul Free, lansat in anul 2008. Reactia topurilor nu s-a lasat asteptata. Rapid a ajuns no.1 in Spain Digital Songs si Spain Singles Chart. A ocupat locul 2 inSwedish Singles Chart si Dutdh Top 40. In U.S. Billboard European Hot 100 s-a pozitionat pe 27. Pe scurt, a intrat in cele mai cunoscute topuri din intreaga Europa si Canada. Acum e randul sa intre in cercul select al pieselor ce n-au legatura cu anii 80 dar care se integreaza perfect in 80 Remember. Kate Ryan si Ella elle l’a.

The Unbearable Lightness of Being

Filmul de azi este de fapt o ecranizare a unui roman semnat de Milan Kundera si care poarta chiar numele cartii: The Unbearable Lightness of Being. Sigur ca putem sa oferim si traducerea, cel putin aproximativa: Insuportabila usurinta de a fi. Hai sa ne lamurim despre ce e vorba in film. Thomas, un celebru chirurg din Praga anului 1968, cunoscut ca fiind un mare cuceritor, este in cautarea fericirii. Este hotarat sa traiasca fara stresul vreunui compromis si nu ii pasa de restrictiile comunismului. Cautarea disperata pentru partide de amor a tanarului doctor si faptul ca se indragosteste fac subiectul acestui film regizat de Philip Kaufman. Daniel Day Lewis, Juliette Bonoche si Lena Olin fac parte din triunghiul romantic cuprins in aceasta poveste. O lume care se dezvolta dincolo de opresiunea unui sistem si infloreste prin dragoste. Filmul, aparut in 1988, chiar daca nu a fost deloc pe placul scriitorului Milan Kundera, este remarcabil. Reusind sa ofere o viziune interesanta a iubirii dintre Tomas, Sabina si Tereza, pelicula are adesea momente de o senzualitate trista, insuportabila, precum si tururi de camera de o intensitate greu de imaginat. O capodopera, prea putin cunoscuta din pacate. Filmul merita vazut, macar si pentru ca foarte multi critici sunt de parere ca acesta e cel mai erotic film dupa Ultimul tango la Paris.



Doua vorbe si despre coloana sonora. Deosebita, fresh, inedita si adjectivele ar putea continua. Am gasit si o piesa extrem de rara pe care, personal n-am mai ascultat-o niciodata pana la momentul in care m-am decis sa va vorbesc despre acest film. Hey Jude, piesa celor de la Beatles, cantata in ceha si chiar de o femeie. Urmeaza, la 80 Remember, de pe coloana sonora a filmului The Unbareble Lightness of Being, Marta Kubisova si Hey Jude.

The Timelords - Doctorin' the Tardis

"Doctorin' the Tardis", interpretata de The Timelords este o piesa careia criticii nu i-au dat nici o sansa. Dar a devenit un succes comercial. Dupa ce s-au facut supozitii cum ca piesa a fost urmarea unor mari eforturi de a compune un hit care sa ajunga no.1, Drummond, unul din componentii trupei a declarat: “Am mers in studio intr-o luni cu gandul ca vom face un track house, folosind tema de la Doctor Who. Pana joi dimineata am observat ca avem un no.1”. Intr-un comunicat, acesta a numit "Doctorin' the Tardis", “probabil cea mai nebuneasca inregistrare din lume”. Ceea ce parea la inceput o simpla incercare, a reusit sa intre printre primele 10 piese in topurile din Australia si Norvegia. Cel mai mare succes l-a inregistrat in UK Singles Chart, ca no.1.

Atentat cu bomba pe aeroportul Orly

Ziua de 15 iulie 1983 avea sa fie una tragica pentru cei aflati pe aeroportul Orly din Paris. Nenorocirea avea sa vina de la unul din punctele de imbarcare ale Turkish Airlines, acolo unde, unul dintre bagajele ce tocmai urmau sa fie verificate, a explodat, cauzand moartea a 8 persoane si ranirea altor 55. Asa cum se intampla, atentatul cu bomba a fost rapid revendicat de catre o grupare militara. Era vorba de ASALA, o grupare armeana care lupta pentru recunoasterea genocidului pus la cale de Turcia impotriva armenilor in 1915. Si de aici, se mai complica putin lucrurile. Varadjian Garbidjian, cel arestat de politia franceza, a recunoscut ca este cel care a adus bomba in aeroport si ca intentiona s-o plaseze la bordul avionului turcesc ce facea cursa Paris – Istambul. Dupa calculele lui, bomba urma sa explodeze in timpul zborului iar acest lucru ar fi facut o multime de victime in randul pasagerilor si ar fi dat o groaznica lovitura Turciei, caci, dupa informatiile teroristului,in avion ar fi urmat sa se afle o multime de personalitati de rang inalt, diplomati si generali turci. Spuneam ca lucrurile s-au complicat si acum vin si cu amanuntele. Presa vremii din Franta, a dat la iveala dovezi ale faptului ca guvernul socialist, aflat atunci la guvernare ar fi incheiat un acord secret cu gruparea terorista ASALA in 1982 prin care, gruparea nu avea sa intreprinda niciodata acte teroriste pe teritoriul Frantei, in schimb Franta avea sa recunoasca genocidul Turciei asupra armenilor din 1915, avea sa-i lase sa folosesca nestingheriti pe membrii gruparii aeroporturile franceze ba chiar, ii si tratase extrem de prietenos pe cativa membrii ai gruparii ce atacasera, cu ceva vreme in urma consulatul turc din Paris, unde omorasera paznicii. Cu toate asigurarile date de Garbidjian investigatorilor cum ca actul terosist fusese un accident si ca de fapt bomba ar fi trebuit sa explodeze in aer, in spatiul international si nicidecum in aeroportul din Paris, pactul secret a fost rupt. Asa ca, dupa un proces de 11 zile, Garbidjian a fost condamnat la inchisoare pe viata. In 2001, dupa 17 ani de inchisoare a fost insa eliberat si expulzat in Armenia, acolo unde a fost primit cu onoruri de catre Prim Ministrul Armeniei, Andranik Markarian. Devenit brusc din, terorist erou national, Garbidjian, s-a laudat presei ca actul sau de eorism, cu ghilimelele de rigoare, a dus la moartea a 10 turci si ranirea altor 60. Adevarul este insa altul. Marsavia sa a facut sa-si piarda viata in explozia de pe aeroportul din Paris, 4 francezi, un american, un suedez si doi turci. Mai e cazul sa vorbim despre nationalitatea celor raniti ? Probabil ca nu. Nu ne ramane decat sa trecem si aceasta intamplare a anilor 80 la capitolul fapte de neinteles si absurde, facute in numele repararii unor crime cu alte crime, tot ale unor oameni nevinovati.

Michael Jordan

Fiecare sport are un rege al sau, iar baschetul nu face exceptie. Acest sportiv nu are nevoie de foarte multe prezentari. Numele sau spune totul: Michael Jordan. Jordan s-a nascut pe 17 februarie 1963 si si-a inceput cariera in baschet in anul 1980. A fost unul dintre cei mai bine cotati sportivi ai generatiei sale. A jucat intai pentru Tar Heel, echipa Universitatii din Carolina de Nord, reusind sa o duca pana in Campionatele Nationale din anul 1982. Anul 1984 marcheaza decisiv cariera sa, pentru ca este anul in care ajunge sa joace pentru Chicago Bulls si s-a facut rapid remarcat. Astfel a devenit una dintre “starurile” ligii NBA. Datorita aruncarilor sale, si-a castigat poreclele :Air Jordan” si “His Airness”. De asemenea a obtinut o reputatie de cel mai bun jucator in defensiva din baschet. Dupa cateva campionate castigate alarturi de Chicago Bulls, in anul 1993, Jordan se retrage pentru a urma o cariera in baseball. Dar iubirea pentru baschet a fost mai puternica, astfel incat doi ani mai tarziu a revenit la The Bulls. Anul 1999 desemneaza o a doua retragere, dar nici aceasta definitiva deoarece in 2001 s-a intors pentru inca doua sezoane ca membru al echipei Washington Wizards. Anul acesta a fost ales pentru Basketball Hall Of Fame, unde va fi gasit din luna septembrie. Si e firesc sa isi gaseasca locul in galeria de aur a marilor jucatori de baschet atata vreme cat, de-a lungul carierei, a castigat diferite premii si titluri, precum premuil NBA Defensive Player of the Year, evident, tot in anii 80 mai precis in 1988. In prezent, este managerul echipei de baschet Charlotte Bobcats din Carolina de Nord.

Billy Idol - Atunci si acum!

William Michael Albert Broad este cel care se va face auzit, si evident, ascultat in aceasta editie a emisiunii la Arc Peste Timp. Cu siguranta multi se intreaba cine este omul, de ce vorbim despre el si chiar de ce ne apucam sa elogiem o persoana al carei nume nu ne suna deloc cunoscut. Asta este pentru ca nu v-am spus numele de scena. Iar acesta este ...Billy Idol, cel care si-a inceput cariera muzicala ca membru al unei trupe relativ obscure, asa ca adevaratul succes l-a cunoscut atunci cand s-a desprins de aceasta si a inceput o cariera solo. Pentru a-l cunoaste mai bine pe Billy Idol trebuie sa stim cate ceva despre ceea ce il reprezinta si anume, muzica sa. Prima piesa pe care o scoatem la inaintare este "Eyes Without a Face", piesa ce a fost lansata in anul 1984. Din nefericire nu a fost un no.1, cea mai inalta pozitie pe care a reusit sa o atinga fiind totusi 4 in U.S. Billboard Hot 100. A mai ocupat diferite locuri in topuri precum German Singles Chart, Italian Singles Chart sau U.S. Billboard Mainstream Rocks Tracks.



Desi Billy Idol nu mai este la fel de tanar ca prin anii 80, atunci cand a lansat piesa de care deja am vorbit, muzica lui este mai plina de viata si mai energica ca niciodata. Acest fapt este demonstrat de ultima piesa lansata in anul 2008: New Future Weapon. Albumul de pe care face parte reuneste cele mai mari hit-uri ale cantaretului, dar aduce si o inovatie. New Future Weapon. Aceasta piesa este dovada de care aveam nevoie pentru a demonstra ca muzica adevarata nu moare niciodata. Ca asa stau lucrurile, o demonstreaza si faptul ca piesa ce urmeaza a stat destul de mult pe cea mai inalta pozitie a topului 30 RRM Student FM si chiar inca se gaseste in top.

Ritmurile Primaverii - Tbilisi 80

Ritmurile primaverii. Tbilisi 80. A ce va suna asta? A ciocolata cu migdale, a plimbare in parc, a placinte cu mere si 2-3 stafide, a intalnire cu prietenii la o bere … Practic a orice, mai putin a festival Rock, ceea ce a si fost de altfel. De ce e important si de ce vorbim despre acest eveniment la 80 Remember ? Pentru ca, practic, asta a fost primul festival de Rock ce s-a desfasurat in Uniunea Sovietica. Cantarile de acolo, din luna martie a anului 1980 au reprezentat practic, punctul 0 al istoriei rockului sovietic. Cum de a fost posibil totusi un astfel de festival rock in U.R.S.S. ? Pai a fost o miscare extrem de bine gandita si pusa la punct de masinaria sovietica de propaganda, condusa magistral atunci de catre Eduard Shevardnadze, prim-secretar al partidului comunist, cel care s-a gandit ca un astfel de festival cu muzica rock, ar mai imblanzi putin tineretul georgian care, astfel, n-ar mai avea timp sa se gandeasca la miscari disidente si demonstratii cum se petrecusera, de altfel, in aprilie 1978 in Tbilisi. Unde mai pui la socoteala ca, pentru el, pentru Shevardnadze, asta intarea imaginea de lider cu deschideri liberale, imagine pe care incerca la vremea aceea s-o consolideze in mintea oamenilor. Cee ce unii au considerat a fi un fel de Woodstock Sovietic, s-a declarat a fi, citez, « un festival menit sa promoveze muzica din Uniunea Sovietica si sa descopere noi talente ». Si culmea e ca, in ciuda unora ce au crezut ca toata povestea n-are decat rolul de a canaliza miscarea rock sovietica pe un fagas usor de controlat, s-a dovedit a fi un festival curat, cinstit, in care trupe consacrate au concertat, si au intrat in competitie alaturi de trupe de amatori, dornice de afirmare. Peste 20 de trupe, din 17 orase ale uniunii sovietice au cantat intre 8 si 16 martie la Festivalul Rock numarul unu al U.R.S.S.-ului. Si castigatori au fost … rockerii de la Masina Timpului, cei care, printre altele, au cantat in festival si piesa Sneg.

Fine Young Cannibals - Good Things

11 iulie 1989. Da, exact acum 20 de ani. Ce se intampla atunci? Cum ce? Piesa celor de la Fine Young Cannibals, “Good Things”, ajungea no.1 in Billboard Hot 100, adica devenea cea mai buna piesa a saptamanii. Aceasta a fost cel de al doilea no.1 al formatiei. Piesa si-a facut pentru prima data aparitia in anul 1987 in filmul Tin Men. Topurile au fost asaltate de aceasta piesa. Locul 12 l-a obtinut in Austrian Singles Chart, Swiss Singles Chart si U.S. Billboard Hot Adult Contemporary Tracks. A urmat locul 8 in German Singles Chart, respectiv 7 in Austrian ARIA Singles Chart si UK Singles Chart. U.S. Billboard Hot Modern Rock Tracks i-a acordat pozitia a 2-a. Varful l-a atins nu doar in U.S. Billboard Hot 100, ci si in U.S. ARC Weekly Top 40. E limpede ca piesa n-a pierdut nimic din savoare, motiv pentru care in anul 2008, a fost folosita in filmul Doomsday.

Masacrul de la Dujail

In iulie 1982 Saddam Husein era sa nu mai fie. Si poate asta ar fi fost bine, ma rog, sigur ar fi fost bine, date fiind nenorocirile intamplate in Irak si care sunt pe veci legate de numele unuia dintre cei mai sangerosi dictatori pe care i-a cunoscut omenirea. Sigur, am putea vorbi despre capturarea sa din 2003 sau despre executia din 2006 dar ambele evenimente s-au petrecut departe de granitele emisiunii noastre. Insa povestea noastra nu este una ce a fost, de-a lungul timpului uitata, ci s-a transformat, peste timp in primul cap de acuzare din procesul lui Saddam, atat de infioratoare au fost evenimentele din fatidica zi de 8 iulie 1982. Satul Dujail avea sa fie teatrul macabrelor intamplari ce aveau sa arunce aceasta zi in istoria neagra a Irakului. N-o sa intram in amanuntele care au dus la intamplarile din 8 iulie ci ne vom rezuma la fapte. Ceea ce stim foarte precis este ca, in acea zi, in acel sat, mai multi siiti inarmati au deschis focul asupra unui convoi de automobile in care se afla Saddam, incercand sa-l asasineze pe Presedinte - cu largul concurs al serviciului secret din Iran, cu care Irakul era in razboi. Saddam a scapat din incercarea de asasinat iar regimul de la Baghdad a luat masuri dure pentru a-i pedepsi pe vinovati. In cateva ore, elicopterele lui Saddam au deschis focul asupra micii asezari rurale, iar sute de locuitori, barbati, femei si copii, au fost inconjurati de trupe si deportati. Casele satului au fost facute una cu pamantul. In fermele agricole, trupele lui Saddam au intrat cu buldozerele. In jur de 1500 de persoane au fost deportate la inchisoarea Nugra as-Selman, un fort vechi construit de britanici la granita cu Arabia Saudita. Dintre acestia, 143 de barbati si adolescenti - unii avand 13 ani - au fost judecati in regim de urgenta pentru tentativa de asasinare a lui Saddam. Au fost condamnati la moarte pentru "crime anti-guvernamentale" si executati. Cam asa a aratat una dintre cele mai negre zile din istoria Irakului. Nu-i de mirare ca masacrul de la Dujail a fost primul cap de acuzare in procesul dictatorului, masacru pentru care Saddam Hussein si-a primit pedeapsa. Ce pacat insa ca uneori nu poti sa pedepsesti decat o data…

It's My Life

In anul 1984 doi compozitori cunoscuti, Mark Hollis si Tim Friese-Greene, s-au decis sa colaboreze pentru a scrie o piesa ce avea sa fie lansata de ori la o distanta de 6 ani. Astfel s-a nascut piesa It’s My Life cantata de trupa Talk Talk. Prima lansare a avut loc in anul 1984 si este cea de care ne vom ocupa astazi. Single-ul a intrat pe locul 46 in UK Singles Chart, fiind o adevarata dezamagire. Dar, la putin timp, a intrat pe pozitia 31 in U.S. Billboard Hot 100 si a continuat sa urce. Astfel a ajuns pe locul 25 in French SNEP Singles Chart si 7 in Italian Sigles Chart. No.1 a ajuns in U.S. Billboard Hot Dance Club Play. Un an mai tarziu, adica in 1985, a invadat iar topurile din intrega lume reusind un loc 13 in UK Top 40 si 33 in German Singles Chart.



Nu putem vorbi despre adevaratul succes al unei piese decat daca in urma acesteia a fost facut macar un cover. Acesta este si cazul piesei noastre din aceasta editie a emisiunii. In anul 2003, formatia No Doubt avea nevoie de o ultima piesa pentru albumul lor. Pentru a evita compunerea unei noi piese ce avea sa intarzie lansarea albumului, au decis sa faca un cover. Dupa ce au ascultat diferite hit-uri ale anilor ’80, componentii trupei s-au oprit asupra piesei interpretata de Talk Talk. Dupa ce au repetat-o in studio, au descris-o precum o piesa care “te face sa te simti bine”. Piesa, in varianta No Doubt, a fost nominalizata la Best Pop Performance by a Duo or Group with Vocal la cea de a 47-a editie a premiilor Grammy. Topurile par sa fi iubit cover-ul mai mult decat originalul. In 2003, anul lansarii, It’s My Life, s-a clasat pe pozitia a 11-a in Belgian Singles Chart si a ajuns pe locul 9 in German Singles Chart. Cea mai inalta clasare a avut-o in Irish Singles Chart, unde a obtinut locul 6. In anul 2004 a intrat din nou in topurile din intreaga lume ajungand pana pe locul 4. A fost premiata cu Discul de Aur in urma vanzarilor a peste 35 mii de copii.

Scarface

Unul dintre cele mai controversate filme ale anilor ’80. Scarface, al lui Oliver Stone, aparut in 1983. Scenariul lui Brian de Palma i-a facilitat lui Al Pacino crearea unui rol despre care marele actor a spus in nenumarate interviuri ca este cel mai bun al carierei sale. "Scarface" este povestea ascensiunii lui Tony Montana, un imigrant cubanez, in lumea interlopa din Florida, in anii '80. Crud, inteligent, fara scrupule si urmand un cod al onoarei propriu, Montana se impune in scurt timp ca unul dintre cei mai temuti si importanti traficanti de droguri, inlaturand fara ezitare pe oricine ii sta in cale, chiar si pe cei care ii fusesera prieteni. Dur, alert, marcat de unul dintre cei mai carismatici si memorabili anti-eroi, "Scarface" a fost controversat si blamat, dar in egala masura adulat. Critica poate ca l-a primit cu rezerve, dar personajul intrase deja in memoria spectatorilor iar Scarface este si astazi un punct de referinta in cinematografia mondiala.



Film bun, coloana sonora pe masura. Albumul Scarface a fost lansat o data cu filmul, adica in 1983 insa el n-a putut fi cumparat decat din cateva tari, in America de exemplu fiind nevoit sa il comanzi din Europa, daca voiai sa asculti coloana sonora a atat de controversatului film. Abia in 2003 albumul Scarface a fost disponibul si pentru State. Ma gandesc la faptul ca a avut succes nebun, uite d-aia a mai fost lansat o data, pe CD, de data asta remixat si remasterizart. Mai mult decat atat: dupa ridicarea embargoului in State, piesele de pe coloana sonora a filmului Scarface, ma rog, jumatate dintre ele, au fost folosite in jocul Grand Theft Auto III si evident, cum altfel, in jocul Scarface, The World Is Yours. Acum, piesa care a reprezentat tema muzicala principala a filmului. Piesa Push It To The Limit interpretata magistral de Paul Engemann.

The Weather Girls - It's Raining Men

Paul Jabara si Paul Shaffer sunt cei care au compus in anul 1979, o piesa ce avea sa ajunga dupa indelungi refuzuri una din cele mai bune piese ale anului 1982. Am vorbit de multe refuzuri deoarece a fost intai oferita mai multor artiste precum Donna Summer, Grace Jones, Diana Ross, Cher, Aretha Franklin, Gloria Gaynor si multor altora. Intr-un final, “It’s Raining Men” a fost acceptata de Martha Wash si Izora Armstead de la The Weather Girls. Versiunea lor a ajuns un hit international, fiind vandut in peste 6 milioane de copii in intreaga lume. It’s Raining Men a debutat in octombrie 1982 si a ajuns no.1 in U.S. Disco Chart. No.1 a fost si in US Hot Dance Club Play si Euro Hot 100. UK Singles Chart i-a oferit biemeritata pozitie a 2-a. Dar locurile pe care s-a clasat in topuri nu sunt singurele care demonstreaza calitatea piesei. Dupa piesa aceasta au fost facute foarte multe cover-uri, cel mai cunoscut fiind cel al lui Geri Halliwell.

Tragedia de pe platforma Piper Alpha

Spuneam in prima editie a emisiunii, de unde rezulta ca mai stau inca bine la capitolul memorie daca imi amintesc, faptul ca am ales anii 80 pentru ca putinor decenii din istoria recenta a omenirii le-a fost dat sa fie atat de pline de de toate. Muzica exceptionala, descoperiri miraculoase, cuceriri ale tehnicii si asa mai departe. Am incheiat citatul. Ei bine, din nefericire, la „si asa mai departe” pot intra, si din pacate chiar o fac, tragedii ce au intrat in istorie ca fiind cele mai … si aici puteti umple singuri spatiile. Asa se face ca azi vom vorbi despre Piper Alpha, o platforma petroliera din Marea Nordului care, pe 6 iulie 1988 a explodat, incendiul si intregul eveniment ducand la pierderea a 167 de vieti omenesti. Uite asa se face ca povestea asta a devenit, si speram ca asa sa ramana, cel mai tragic eveniment petrecut pe o platforma petroliera din toate timpurile. Doar 59 de oameni din echipajul platformei au reusit sa scape cu viata. Chiar si salvatorii au platit tributul de vieti omenesti sinistrului izbucnit atunci, in 1988 pe platforma marina, doi dintre cei veniti in ajutor pierind in flacari. De altfel, 30 de trupuri n-au mai fost recuperate niciodata. Si daca tot suntem la capitolul cel mai, pai trebuie sa spunem ca dezastrul a fost cel mai mare si la capitolul pierderi de vieti omenesti, asa cum v-am povestit pana acum dar si la capitolul pierderi materiale, pagubele inregistrandu-se undeva la peste 3 miliarde 400 de milioane de dolari. America a fost ingrozita de accident, in Aberdeen, putand fi vazuta si acum capela special ridicata in memoria celor ce au pierit atunci, capela ce se gaseste in apropierea parcului Hazelhead acolo unde, in gradina trandafirilor se ridica monumentul ridicat in memoria celor ce nu mai sunt.

Davis Phinney

A sosit momentul ca la 80 Remember sa vorbim si despre un alt sport, poate mai la-ndemana pentru multi dintre noi decat tenisul sau gimnastica dar categoric, mult mai costisitor decat batutul mingii pe maidan, in spatele blocului. Sigur, sportul asta poate fi facut si pentru a atinge inalta performanta insa nu e cazul meu si, cu siguranta, nici al multora dintre voi. Nu ca nu ne-ar placea sa mergem pe bicicleta, da’ la noi, in Bucuresti, e greu sa pui bazele unui inceput serios de antrenament daca, ori de cate ori iesi cu bicla pentru o tura, asa, de incalzire prin cartier, Bobitza, Grivei, Rex sau cum i-o mai chema pe patrupezii pe care primaria nu vrea cu totdinadinsul sa-i adune de pe strazi, ei bine, patrupezii astia au mereu ceva impotriva marii tale performante si te latra de parca ar fi tifosii italieni pe stadion. In alte tari insa … Hai c-am divagat. Davis Phinney este eroul povestii noastre cu sportivi. De data asta e si mai important pentru ca domnia sa chiar a facut performanta notabila in anii 80. Mai precis in 1986, devenind primul american din istorie care a castigat celebrul Tur al Frantei. Si asta a fost inceputul. Pentru ca i-a placut, l-a mai castigat o data, anul urmator, in 1987. A castigat si titlul pus la bataie de USPRO National Road Championship, plus o medalie de bronz in 1984. Nici retragerea din competitii nu l-a putut determina sa stea departe de ciclism, devenind, in foarte scurta vreme un reputat comentator al curselor cicliste, jurnalist ba chiar o vreme a cochetat si cu schiul alpin. Din nefericire, la 40 de ani, Davis a fost diagnosticat cu boala Parkinson, lucru care l-a determinat ca in 2004 sa infiinteze Fundatia Davis Phinney, fundatie care sustine si finanteaza cercetarile in ceea ce priveste terapia in cazul acestei cumplite boli.

U2 - Atunci si acum!

Cu siguranta foarte multi dintre noi au crescut cu piese precum Silver Lining, Tomorrow sau I Will Folow. Toate acestea apartin unei formatii care a stiut sa se faca iubita inca de la inceput: U2. Prima piesa pe care am ales-o pentru astazi este I Will Follow si face parte din albumul de debut, Boy. Piesa a fost lansata precum un single si imediat a devenit favorita fanilor. Este singura piesa pe care baietii de la U2 au interpretat-o live in toate turneele din momentul in care au lansat albumul. Bono a scris aceste versuri in memoria mamei sale care s-a stins din viata cand el avea frageda varsta de 14 ani. I Will Follow, in anul 1981, s-a clasat pe locul 20 in US Mainstream Rock Tracks. Un an mai tarziu, a ocupat locul 12 in Netherlands Top 40. Anul 1984 a adus pozitia 81 pentru piesa noastra in renumitul top US Billboard Hot 100.



Hai sa vorbim si de piesa noua, una extrem de noua, dat fiind ca vine din anul 2009, pe care cu siguranta la un moment dat o veti regasi in Top 30 RRM Student FM. I'll Go Crazy If I Don't Go Crazy Tonight se gaseste pe albumul No Line On The Horizon si va fi lansata ca cel de al treilea single al albumului in aceasta vara in luna august. Pentru crearea acestei piese, U2 a colaborat cu Will I Am. Initial, a fost intitulata Crazy Tonight. Multe din versurile piesei au fost influentate de campania prezidentiala a lui Barack Obama. I’ll Go Crazy If I Don’t Go Crazy Tonight deja a ocupat pozitia 29 in U.S. Billboard Triple-A Tracks si pare sa promita multe.

Papa Ioan Paul al II-lea si Mehmet Ali Agca

Nu o data, in emisiunea Tache si Face, am spus ca Papa Ioan Paul al II-lea este, Papa al nostru, al tuturor, indiferent de religia pe care o avem. Mai spun o data chestia asta, de la inaltimea statutului meu de ortodox. E greu de imaginat ca exista cineva pe lumea asta care sa nu-l fi venerat pe Parintele Bisericii Catolice, Ioan Paul al II-lea. Nu suntem putini aceia care ne amintim de vizita facuta de Papa in Romania in luna mai a anului 1999. Mase imense de oameni au iesit pe strazi pentru a-l saluta pe Sfantul Parinte ... Si totusi ... Si totusi nu toata lumea l-a iubit pe Papa Inimilor Noastre. Ma rog, nu l-a iubit de la inceput. 13 mai 1981. Piata Sf. Petru din Vatican. Inconjurat, ca de fiecare data de credinciosi, Papa Ioan Paul al II-lea nu si-a inchipuit macar ca cineva ar vrea sa-i ia viata. Numele sau, Mehmet Ali Agca. Cel care l-a impuscat fara niciun fel de ezitare. Insa, din fericire, planul sau de a-l ucide pe Papa a dat gres. De aici insa lucrurile se complica, pentru noi, muritorii de rand, care nu stiu cat de indulgenti am fi daca cineva ar vrea sa ne omoare. Ioan Paul al II-lea insa, era trimisul lui Dumnezeu pe pamant. Deci altfel decat orice alt om de pe Pamant. Asa ca, imediat dupa atentat, Papa i-a rugat pe credinciosii ingroziti de aproape-tragedia la care asistasera, sa se roage pentru Agca, pe care l-a numit fratele lui, pentru ca el, Papa, il iertase deja pentru gestul necugetat. Poate ca Papa l-a iertat, insa justitia, nu. Tocmai de aceea in iulie 1981, Ali Agca a fost condamnat la 20 de ani de inchisoare. Stiu ca daca faceti calculele o sa va rezulte ca acum e liber insa povestea nu e chiar asa. De ce Mehmet Ali Agca este inca in inchisoare este o alta poveste. Sa ne intoarcem insa la a noastra. Nu numai ca Papa l-a iertat pe cel care a vrut sa-l omoare insa in anul 1983 l-a si vizitat in inchisoare petrecand catva timp singuri. De fapt, legatura cu Mehmet Ali Agca a fost extrem de stransa, Sfantul Parinte intalnindu-se cu mama atentatorului in 1987 si cu fratele acestuia un an mai tarziu, in 1988. De altfel intre cei doi, s-a legat, hai sa-i zicem o prietenie, pe cat de ciudata pe atat de durabila. Desi, in 1981, Mehmet Ali Agca il vedea pe Ioan Paul al II-lea ca o personificare a intregului Occident pe care il ura de moarte, asta fiind pare-se si motivul incercarii de asasinat, ma rog, motiv coroborat cu o filiera bulgara, lucru niciodata dovedit pe deplin, in februarie 2005 cand starea de sanatate a Suveranlui Pontif era din ce in ce mai rea, Mehmet i-a scris Papei, spunandu-i ca se roaga fierbinte pentru sanatatea sa. Steve Taylor, muzicianul crestin, asta ca sa intelegem din start ca nu e vorba de Acel Steve Taylor, a fost inspirat de intreaga poveste si, in 1985 a lansat piesa To Forgive, dedicata Papei si intamplarii petrecute in 1981 in Piata Sfantul Petru din Vatican. Acum, la 80 Remember, Steve Taylor si To Forgive.

Milli Vanilli - Baby Don't Forget My Number

Piesa de astazi de la “Dupa 20 de ani” reprezinta dorinta fiecarei fete atunci cand intalneste baiatul visurilor si nu vrea sa-l piarda. Milli Vanilli stia acest lucru si a vrut sa il faca cunoscut si barbatilor. Astfel s-a nascut Baby Don't Forget My Number. Piesa a devenit no.1 in Billboard Hot 100, adica cea mai buna din data de 4 iulie 1989. Topurile din Australia, Franta si Irlanda i-au dat un loc 17. In US Hot R&B and Hip-Hop Songs s-a clasat pe 9, iar norvegienii au pozitionat-o in topuri pe locul 5. A mai intrat in diferite topuri europene si a fost apreciata de o lume intreaga.

Disney-landul japonez

465 de mii de metri patrati. Atat are Tokyo Disneyland, primul parc Disney construit in afara Statelor Unite. Disney-ul nipon, care si-a deschis portile pentru marele public in data de 15 aprilie 1983, nu se deosebeste cu nimic de Disney-ul californian sau de The Magic Kingdom din Florida. Si totusi, alturi de fratiorul sau Tokio Disney Sea, parcul nu apartine companiei Walt Disney. 7 teme diferite si totusi complementare definesc acest parc de distractii. Gasim cele 4 zone clasice pentru un parc Disney, adica Adventureland, Westernland, desi nu prea ne imaginam cum arata cowboy-ii cu ochii oblici, Fantasyland si Tomorrowland insa japonezii au mai adaugat trei zone care se integreaza perfect in peisaj: World Bazaar, Critter Country si Mickey’s Toontown. Ca parcul este un succes pe toata linia o demostreaza si statisticile. De exemplu, in 2007, au trecut pragul Disney-ului japonez aproape 14 milioane de vizitatori, plasandu-se asa cum poate era normal, dupa Disneylandul american si Magic Kingdom-ul din Florida. Din nefericire suntem inca depate de mometul in care emisiunea asta va scoate la concurs bilete la Disneyworld, fie el chiar si cel din Franta, insa pe blogul emisiunii puteti sa va faceti o idee despre ce e vorba in propozitie.

Satanism la McMartin Preschool

Povestea urmatoare de la 80 Remember e una extrem de dura si pare pe undeva desprisa din cartile lui Stephen King … Insa lucrurile au stat exact asa cum va voi povesti in cele ce urmeaza. Ca sa ne intelegem inca de la inceput, am sa va spun ca vorbim despre ritualurile satanice si abuzurile ce vin odata cu acestea. Abuzul de ritualuri satanice se refera la o panica morala, absolut justificata, care a aparut in anii 80 in Statele Unite si s-a raspandit in multe parti ale lumii. Declaratiile despre acest ritual al abuzului includ informatii despre abuzul sexual si psihic al indivizilor implicati in ritualurile satanice. Cea mai extrema definitie include o conspiratie in care copiii erau rapiti si folositi pentru sacrificii, pornografie sau prostitutie. In 1980, cartea scrisa de Michelle Smith intitulata Michelle Remembers a fost publicata. Cartea a fost scrisa precum o autobiografie si a fost prima declaratie facuta despre abuzul copiilor in scoli prin ritualuri satanice. Iar acesta a fost, pratic doar varful icebergului, curand amintiri similare acestor abuzuri au inceput sa apara in sesiunile de psihoterapie ale adultilor. In 1983, acuzatii clare au fost formulate in procesul McMartin preschool, un caz major in California, care a captat imediat atentia in Statele Unite si a continut afirmatii despre abuzul copiilor in ritualurile satanice. Cazul a produs o imensa polarizare in felul in care trebuiau interpretate dovezile. La scurt timp, mai multe scoli au raportat astfel de intamplari senzationale. Kee MacFarlane, un lucrator social angajat de Children's Institute International, a descoperit un nou mod de a interoga copiii folosind papusi perfecte din punct de vedere anatomic si le-au testat functionalitatea in asistarea dezvaluirilor copiilor scolii McMartin. Prin intermediul papusilor, ea a diagnosticat abuzurile sexuale virtuale la toti copiii scolii. Marturiile din timpul procesului au fost de multe ori contradictorii si vagi in toate detaliile mai putin afirmatia in care se spunea ca abuzul a avut loc. Acuzatiile au fost retrase relativ devreme din proces, iar acuzarea a continuat doar pentru declaratiile de non-ritual. Dupa trei ani de procese, McMartin, patronul scolii, a fost achitat. Insa indoielile planeaza si astazi asupra tenebrosului subiect al ritualurilor satanice petrecute in anii 80 la McMartin preschool.

Poison

Original Cover-ul de astazi aduce putina otrava. Insa una pe care o recomandam oricand, oricat, oriunde. Alice Cooper a lansat piesa in 1989, fiind unul din cele mai mari single-uri ale Statelor Unite. In tara natala, Poison, s-a clasat rapid pe locul 7 in US Singles Chart, iar in Marea Britanie a fost chiar mai bine primita ocupand locul 2 in UK Singles Chart. Versurile descriu dragostea naratorului pentru o femeie fatala. S-au facut speculatii cum ca femeia s-ar putea sa nu fie otrava care ii curge prin vene, ci de fapt ar face o referire la alcoolismul lui Alice din decada trecuta, cel putin asa zice Wikipedia. Din acest an, mai exact din luna mai, piesa este folosita pentru un joc video.



Cover-ul este de aceasta data al celor de la Groove Coverage si a fost lansat in anul 2006. Si pentru ca baietilor le-a placut foarte mult si n-au putut sa se decida, au readus piesa in atentia fanilor sub diferite forme: radio version, Rock The Radio Mix, Club Mix Short, Tune Up! Remix si multe altele. Cat despre topuri, pot sa va spun ca a ocupat locul 36 in Europe Singles Chart, 29 in Spanish Singles Chart si 7 in U.S. Billboard Hot 100 si Germany Singles Chart. S-a pozitionat pe 3 in Australian Singles Chart, Austria Singles Chart si Norwegian chart. Cel mai bun loc pe care a reusit sa il “prinda” a fost 2 in Ireland Singles Chart dar si in UK Singles Chart. Dupa topuri am putea spune ca acest cover bate originalul, dar nu ne putem forma o parere decat ascultandu-l.

Tootsie

Film de exceptie, fara niciun fel de dubiu. Tootsie, aparut in 1982 : mai sunt ani buni pana la rolul magistral din "Rain Man", insa in "Tootsie" Dustin Hoffman este un tanar actor, foarte talentat dar foarte dificil, care reuseste sa se certe cu toti regizorii si producatorii, care nu ii accepta ideile si solutiile. Disperat, somer, singur, este nevoit sa gaseasca o solutie extrema. Daca nimeni nu il va angaja pe el, Michael Dorsey, pentru ca a devenit un paria al industriei, de ce sa nu devina altcineva? Si devine Dorothy, o femeie intre doua varste, urata si feminista, foarte talentata insa. Iar cand Tootsie devine noua vedeta a unui popular serial de televiziune, Michael isi da seama ca a intrat intr-un joc ce ii va aduce gloria sau prabusirea totala. Este unul dintre cele mai bune roluri in travesti, mult peste Tony Curtis si Jack Lemmon in "Unora le place jazz-ul", iar Hoffman este incredibil. Sub bagheta regizorului Sidney Pollack, Hoffman este Dorothy. Dar si Michael. Iar aceasta ambivalenta, un dublu rol ce transforma filmul intr-o comedie de geniu, confirma ca actorul din "The Graduate" era un nume de prima clasa. Lucru pe care l-a demonstrat de atunci ori de cate ori a avut ocazia.



Sa vorbim putin si despre coloana sonora. De aceasta data vom face referire la o melodie care a aparut prima oara chiar pe coloana sonora a acestui film. It Might Be You a lui Stephen Bishop. Piesa asta a placut atat de mult poate si pentru ca a fost asociata cu Dustin Hoffman si Jessica Lange, actorii principali din Tootsie. Cert e ca in anii 80, nu putea exista nunta in State fara piesa asta asa cum in Romania n-ai cum sa scapi la fericitul eveniment de Brasoveanca, Meneaito sau, mai nou, de Dansul Pinguinului. Lasand insa gluma la o parte, piesa asta chiar a fost buna, atat de buna incat a ajuns pe locul 25 in Billboard Hot 100 in luna mai a anului 1983 si si-a petrecut 8 saptamani in Top 40. Mai vreti o dovada ca piesa-i buna? Ce ziceti de locul intai in Adult Contemporary Chat? Ca a facut-o si p-asta.

Splodgenessabounds - Two Pints of Lager and a Packet of Crisps Please

Hit-ul zilei de astazi, mega hitul, ce mai, Wonder Hitul zilei e cu adevarat biiiiutiful. Two Pints of Lager and a Packet of Crisps Please a fost singurul care, la momentul difuzarii, a reprezentat o gura de aer proaspat in lumea muzicala a anilor 80. Formatia care a interpretat aceasta piesa a fost Splodgenessabounds, o trupa punk-rock din Marea Britanie. Two Pints of Lager and a Packet of Crisps Please a ajuns pe locul 7 in UK Singles Chart in iunie 1980. Desi trebuia sa fie lansata in cadrul emisiunii “Top of The Pops”, lucrurile nu au decurs conform planului, lansarea fiind amanata din cauza unor probleme ale televiziunii BBC. De altfel, este singura piesa a baietilor care s-a facut auzita si care a fost un real succes.

David Letterman - Inceputurile

1 februarie 1982. America n-avea sa mai fie niciodata la fel. Suna bine treaba asta si chiar voiam cu tot dinadinsul s-o spun chit ca nu e adevarat. Sau ma rog, nu e decat in parte adevarat. Cert e ca, dupa ziua aia, show-ul de televiziune n-a mai fost niciodata la fel. De ce? Pentru ca aceea este ziua in care a fost transmis primul episod, ca sa-i zicem asa din Late Night with David Letterman, show care avea sa ramana in grila de programe a postului NBC vreme de 11 ani, pana cand David a parasit postul pentru un contract proaspat semnat cu CBS. Interesant este ca plecarea lui David, in 1993 a lasat locul liber pentru un alt greu al show bizz-ului televizat american, Jay Leno, insa, cum povestea asta depaseste granita pe care ne-am autoimpus-o, adica a anilor 80, ne intoarcem la greul Letterman. Spuneam ca show-ul a fost difuzat neintrerupt vreme de 11 ani si jumatate, intre 1982 si 1993 insa informatia nu e in totalitate adevarata. Pentru ca o editie, mai precis cea din data de 16 februarie 1991 n-a fost difuzata desi fusese deja inregistrata. Motivul? Inceperea razboiului din Golf si a transmisiunilor directe din zona. Acum dati-mi voie sa fac o scurata paralela intre televiziunile din America si cele din Romania. Nu stiu daca sunteti la curent, sincer sper sa nu, dar OTV-ul a inceput o campanie de desfintare a lui Luis Lazarus, realizator de emsiuni la Kanal D si fost realizator de emisiuni la OTV. Ai putea sa crezi, privind viata activa a televiziunilor din Romanica, o viata cu iz de ceapa stricata si nesimtire fara margini, ca o astfel de practica de desfintare a unui coleg de breasla mutat in alta televiziune e absolut normala. Pai … nu! Nu e deloc asa. Si o poveste cu David Letterman petrecuta in 1985 ne-o demonstreaza, daca mai era nevoie, cu varf si indesat. August 1985. Mai precis 19 august 1985. Late Night a lui Letterman era deja in emisie asa cum era si The Today Show. Motiv suficent pentru Letterman sa scoata capul pe geam, in timpul emisiunii pe care o inregistra si sa strige, cu ajutorul unei portavoci catre studioul celeilalte emisiuni care era transmisa in direct urmatoarele: “Sunt Larry Grossman”, (care, fie vorba intre noi era, la vremea aia presedintele de la NBC News, adica chiar postul unde lucra Letterman), deci omul nostru striga: “Sunt Larry Grossman si n-am pantaloni pe mine”. Credeti ca David a fost dat afara de Grossman sau desfintat intr-o editie speciala de cei de la The Today Show? Mai ganditi-va o data. S-a facut un haz nebun pe chestia asta iar colegii de la Today Show si-au facut chiar timp, in editiile urmatoare ale emisiunii sa-l invite pe David Letterman ca, in cazul in care are ceva de spus in emisiunea lor, sa nu mai foloseasca portavocea. Filmuletul pe care vi-l propunem este chiar de la prima emisiune. Vizionare placuta!

Marat Safin

Editia de 80 Remeber de astazi ne prilejuieste intoarcerea in U.R.S.S. insa de aceasta data povestea e una frumoasa si are stricta legatura cu sportul alb. Marat Mikhailovich Safin a fost considerat cel mai mare jucator de tenis al Rusiei si, pentru o vreme, chiar al intregii lumi. S-a nascut pe data de 27 ianuarie 1980 si este fratele mai mare al Dianarei Safina, deasemenea jucatoare de tenis. Marat si-a inceput cariera in tenisul profesionist in 1997. S-a bucurat de primul loc in topul tenismanilor timp de aproape 5 luni, intre noiembrie 2000 si aprilie 2001. A obtinut primul titul de Grand Slam la U.S Open-ul din 2000 dupa ce l-a invins pe Pete Sampras si a castigat si Australian Open-ul in 2005. Desi nu ii prea place sa joace pe terenurile de iarba, a devenit primul rus care a ajuns in semifinalele Wimbledon-ului la Championship-ul in anul 2008. Aici a fost invins de Roger Federer, despre care am vorbit deja la 80 Remember si ceva imi spune ca o sa mai vorbim. Marat Safin a ajutat Rusia sa castige prima Cupa Davis in anul 2002, invingand Franta in runda finala. Iar asta nu a fost singura performanta notabila a Rusiei la cupa Davis pentru ca Marat a mai castigat-o odata si in anul 2006. A condus Rusia catre victorie dupa ce i-a invins pe Augustin Callieri si Jose Acasuso. In prezent, Safin este pe locul 23 in topul oficial al jucatorilor de tenis din intreaga lume.

UB40 - Atunci si acum!

De aceasta data nu voi incepe prin a va povesti despre formatia pe care vrem sa v-o prezentam la Arc peste timp. Pentru a iesi din tipare vreau sa va vorbesc intai despre prima piesa si anume, cea din anii 80, desigur. Food For Thought a fost prima piesa lansata de britanicii nostri, deoarece trupa despre care vorbim este UB40 care a luat nastere in Marea Britanie. Food For Thought a incercat de fapt sa critice foametea crancena din Etiopia. A ajuns pe locul 4 in UK Singles Chart la inceputul anului 1980 fiind prima piesa care ajungea in Top 10 fara a avea un producator major ca promotor pe piata muzicala. In luna septembrie a aceluiasi an devine no.1 in Noua Zeelanda.



Din anul 2006 vine cea de a doua piesa de astazi a formatiei UB40. Reasons este piesa care a ajuns pe locul 75 in UK Singles Chart. Printre versurile piesei se disting in refren cateva cuvinte in Punjabi care pot fi traduse astfel: Without You I Have No Peace, O Beautiful One, sau hai sa incercam si in romaneste. Fara tine, nu-mi gasesc linistea o, tu frumoasa intre frumoase. Este ca ma pricep? Da’ pana sa ii iau locul lui Moga, mai am de asteptat ... sau nu? Las ca fac analiza pe textele micului Mozart cu alta ocazie. Ma intorc la Arc peste timp si la trupa UB40. Piesa practic descrie 9 motive pentru care interpretul isi iubeste prietena. Ce memorie, dom’le, ce memorie.

Explozie pe cosmodrom

Pe data de 18 martie 1980, in Rusia, a avut loc o explozie. Dar nu una oarecare. Un rezervor de la cosmodromul Plesetsk a explodat, provocand moartea a 50 de tehnicieni. Ceea ce este cu adevarat interesant, tragic si de neinteles in acelasi timp este ca incidentul a fost dat publicitatii de abia in anul 1989. Sa incepem insa cu dimineata zilei de 18 martie. In timp ce era alimentata racheta Vostok-2M, iar zeci de tehnicieni militari lucrau la rampa de lansare, carburantul s-a aprins iar devastatoarea explozie a incinerat intreaga racheta. Cele 50 de victime ale tragicului accident au fost inmormantate la marginea micului orasel Mirny, acolo unde fusesera inmormantati, in 1979, alti 9 oameni ce au pierit in explozia rachetei Cosmos. Iar tragicul accident era la un pas sa nu ramana singular. Pe data de 23 iunie 1981, un incident asemanator era gata-gata sa se intample, dar a fost evitat in ultimul moment. Investigatia ce a urmat incidentului a dus la o valva din material, care la contactul cu peroxidul ar fi putut cauza o explozie in lant. In anul 1989, adica 9 ani mai tarziu de la prima explozie si 8 de la cea de a doua, lumea din afara cosmodromului, adica Rusia si intreaga opinie publica internationala a aflat despre ambele accidente. Sigur, povestea privita acum, in 2009, pare putin neverosimila, intr-o lume in care satelitii de spionaj de care, de cele mai multe ori uitam ca sunt acolo sus, iti spun si cine si unde. Insa in urma cu aproape 30 de ani, un astfel de eveniment tragic putea fi trecut de catre autoritati sub tacere. Ceea ce regimul comunist din Mama Rusie a si facut. Caci ce insemnau vietile a 50 de oameni in contrapatida cu realizarile minunate ale regimului comunist aflat intr-o lupta continua cu imperialismul decadent ?