Tom Petty - Free Fallin'

In urma cu 20 de ani, exact in anul 1989, Tom Petty a lansat albumul Full Moon Fever. Primul single care apare de pe acest album este Free Fallin’. Piesa s-a gasit timp de 33 saptamani in Billboard Album Rock Tracks. 7 este pozitia pe care Billboard Hot 100 i-a oferit-o. In lista succeselor pe care le-a inregistrat se afla si locul 177 in The 500 Greatest Songs off All Time a revistei Rolling Stone. Asa ca facem o calatorie in timp pentru a asculta inca odata Free Fallin’.

Cum au devenit Mall-urile interesante ...

Nu stiu cati dintre voi isi amintesc de Horia Brenciu, nu ala din telenovela protevista ci acela care, dupa Ro-bingo, ne trezea, matinal da’ cu chef de viata, dimineata de dimineata dintr-un studio de televiziune improvizat intr-unul din mall-urile de fitze din Romania. Ideea nu era rea dar, lucrurile pareau sa scape lejer de sub control cand invitatii, atunci cand erau cantareti sau trupe, ieseau pe culoarele mall-ului si cantau celor veniti special acolo sa-i auda. Insa, pentru ca nu noi am inventat apa calda, sapunul sau modul in care se face show, mi-a fost dat sa aflu, si uite ca acum va spun si voua, ca ideea a aparut, de fapt in 1987 tocmai in indepartata dar atat de spectaculoasa America. Si nu a aparut pentru ca dadea bine ci dintr-o necesitate: Promovarea unui album adresat tinerilor intre 12 si 15 ani. Stiu ca pentru tanara generatie ceea ce urmeaza sa spun suna ciudat dar atunci, in 1987, cu peste 20 ani in urma, tinerii de pana in 15 ani nu bateau cluburile toata noaptea asa ca … producatorii albumului semnat Tiffany s-au confruntat cu o mare problema: aveau un album, dar nu stiau cum sa-l promoveze. Si atunci, a venit ideea disperata. Ca Tiffany, ea insasi in varsta de 15 ani, sa-si petreaca vacanta de vara cantand prin mall-urile din intreaga tara, doar doar, compania producatoare va recupera ceva din investitie. Sincer, nimeni nu se mai gandea la profit. Asa a inceput “The Beautiful You: Celebrating the Good Life Shopping Mall Tour ’87”. Cum a mers treaba? Senzational! In urma promovarii, Tiffany a primit un cvadruplu disc de platina pentru albumul ei. Si uite asa s-a mai implinit inca o data visul american, ala de zice ca daca tu crezi, sky is the limit! Asta a fost insa numai inceputul. Pentru ca, de pe urma acestei intamplari au beneficiat, de-a lungul timpului Britney Spears sau Avril Lavigne, cele care au inceput avand ca public-tinta tot adolescentii. Si mai mult decat atat, nu mica le-a fost mirarea producatorilor de muzica americani sa constate ce putere financiara zace in buzunarele tinerilor care viziteaza zi de zi mall-urile.

Steagul Uniunii Europene

Urmeaza o lectie de istorie, evident comunitara. Nu, nu despre cainii comunitari ci despre Comunitatea Europeana, Uniunea Europeana si asa mai departe. Ne oprim, din multele lucruri pe care le-am putea discuta despre tot ce inseamna Uniunea Europeana si simbolurile ei, asupra unuia care are directa legatura cu deceniul 80 al secolului trecut, adica alegerea steagului Uniunii, bucata aia de panza cu stelute care a creat atata confuzie un randul politicienilor romani, de nu stiau saracii nici cate stele sunt pe steag si evident, nici ce reprezinta. Steagul european e format dintr-un cerc de douăsprezece stele aurii pe un fundal albastru. Deşi steagul este asociat de obicei cu Uniunea Europeană, a fost folosit iniţial de Consiliul Europei, pentru a reprezenta acest continent ca un întreg. Steagul a fost adoptat iniţial de Consiliul Europei la 8 decembrie 1955, proiectul câştigător aparţinându-i lui Arsène Heitz. Comunitatea Europeană l-a adoptat la 26 mai 1986. Uniunea Europeană, care a fost înfinţată prin Tratatul de la Maastricht în 1992 pentru a înlocui Comunitatea Europeană şi a-i prelua atribuţiile, a adoptat de asemenea acest steag. De atunci, utilizarea lui a stat sub controlul atât al Consiliului Europei, cât şi al Uniunii Europene. Steagul apare pe aversul tuturor bancnotelor euro, iar stelele pe monedele euro, precum şi pe permisele de conducere şi plăcuţele de înmatriculare eliberate în ţările membre ale UE. Numărul de stele de pe steag este fix (12), şi nu are legătură cu numărul de state membre ale Uniunii, asa cum gresit am tot auzit, noi romanii, pe la televizor. E drept insa ca ideea asta a numarului de stele egal cu tarile membre s-a vehiculat in mediile decizionale ale Comunitatii Europene. În 1953, Consiliul Europei avea 15 membri, asa ca s-a propus ca steagul să aibă câte o stea pentru fiecare membru, insa numarul avea sa ramana, din acel moment acelasi, indiferent de numarul de tari ce ar fi intrat ulterior in Uniunea Europeana. Germania Federala a obiectat la această măsură, deoarece unul dintre membri era regiunea disputată Saarland, iar o stea proprie ar fi implicat suveranitatea acestei regiuni. Franţa a obiectat la un proiect cu paisprezece stele, deoarece acest lucru ar fi implicat automat integrarea Saarlandului în Germania. În cele din urmă, a fost adoptat numărul 12, ca simbol al perfecţiunii, fără conotaţii politice. Acum, chestiunea asta cu perfectiunea s-ar putea sa fie putin cam supraevaluata da’ ce sa-i faci, vorba latinului, La Roma faci ce fac romanii iar noi, romanii, ne-am asezat cam prea tarziu la masa Uniunii Europene ca sa mai putem sa le explicam 1: ca noi nu suntem perfecti, 2: nici ei, 3 :ca e bine asa ca asta ne face unici. Speram insa in unitate prin diversitate in Uniunea Europeana, si succese fara de margini sub drapelul Europei Unite.

Transmission

Lansat in luna decembrie a anului 1980, originalul piesei “Transmission” este interpretat de Joy Division. Aceasta piesa a “invadat” topurile din Noua Zeelanda in septembrie 1981 cand s-a clasat pe locul 2. Trei ani mai tarziu a reintrat in topuri pe locul 24. Dar nu s-a oprit aici. In mai 2007, NME Magazine a plasat “Transmission” pe locul 20 in 50 Greatest Indie Anthems Ever.







Daca am vorbit depre original, este timpul ca si cover-ul sa intre in lumina reflectoarelor. Cel mai recent cover al piesei “Transmission” a aparut anul acesta si apartine baietilor de la Hot Chip. Acestia au introdus piesa pe albumul Heroes, album dedicat copiilor razboiului. In acest cover, Hot Chip transforma sinistrul intr-un numar retro dureros. Pana in prezent, piesa este destul de apreciata, dar ramane de vazut daca va avea acelasi succes pe care l-a inregistrat originalul.

The Blues Brothers

Zilele trecute umblam pe niste site-uri de filme si jucam jocul ala pe care cred ca fiecare dintre noi l-a jucat macar o data … in ultimele doua luni. Adica ma uitam pe o lista impresionanta de filme si ziceam: "P-asta l-am vazut, si p-asta … p-asta nu, asta nu ma intereseaza … da’ Boogie cine e ??? Ma rog, nu conteaza... Mmmm ... si p-asta l-am vazut …. Asta nu mi-a placut …" Ma rog … ati prins ideea. Cert este ca, pe lista si nu tocmai la coada, mi-a fost dat sa vad un film care, pe mine m-a incantat si prima si a doua ba chiar si a cincea oara cand l-am vazut. Ca am avut, slava Domnului, 29 de ani la dispozitie sa-l toooooot vad. The Blues Brothers, ala din 1980. La caz ca nu va mai amintiti despre ce-i vorba, dati–mi voie, boieri dvs. sa va reimprospatez memoria. Dupa ce sunt eliberati din inchisoare, Jake Blues interpretat de John Belushi si fratele lui Elwood, adica un Dan Aykroyd tanar si slabut, se duc sa viziteze vechea manastire care le-a tinut loc de casa de maici. Aici afla ca biserica nu mai le oferea calugaritelor nici un fel de ajutor, iar locul urma sa fie vandut si manastirea demolata. Singura posibilitate de a impiedica aceste lucruri era ca cei 5000 de dolari cat valora proprietatea sa fie platiti in timp de 11 zile. Fratii se hotarasc sa sara in ajutorul calugaritelor si isi reunesc trupa lor de blues pentru a da concerte si a aduna banii pentru taxa. Dar imediat ce pornesc in ceea ce ei cred ca este o misiune de la Dumnezeu, membrii trupei isi fac mai multi dusmani decat prieteni si incep sa se indoiasca serios de faptul ca vor fi in stare sa faca o fapta buna. Cam asta e ideea filmului si de aici incolo parerile au fost impartite: ba ca filmul e cam subtire si cu intriga asa si asa, ba ca e bun da’ parca i-ar lipsi ceva, ba ca e bun si gata! Ma rog ... degustibus. A existat insa si un aspect al problemei unde n-a incaput nicio discutie. Filmul a beneficiat de o colectie de superstaruri din lumea muzicii country si blues ce s-au reunit intr-un recital de forta, in 133 de minute de spectacol non-stop. Vorbim aici de aparitiile lui James Brown, ale lui Cab Calloway, Ray Charles si bineinteles, Aretha Franklin. Trag si o concluzie? De ce nu! Rezulta ca anii 80 au insemnat mult si pe marele ecran si cred ca de-a lungul timpului isi vor mai face loc in emisiunea asta recomandari de filme pe care ar fi musai sa le vedeti daca le-ati ratat la momentul lansarii. Vizionare placuta. AAAA. Ca era sa uit. Tot asa, de pofta, de pe coloana sonora a filmului Blues Brothers vine la 80 Remeber Everybody needs somebody to love.

Mickey - Toni Basil

Editia asta, la Wonder Hit avem o piesa din anul 1982 care a ajuns no. 1 in US Billboard Hot 100 la putin timp de la lansare. Singlel-ul “Mickey” a fost scris de Mike Chapman si Nicky Chinn si inregistrat de cantareata si coregrafa Toni Basil. In timpul filmarilor pentru filmul “Head”, unde a lucrat ca si coregraf, Toni s-a indragostit de Monkee Micky Dolenz. Aceasta intamplare a determinat-o sa schimbe versurile piesei astfel incat aceasta sa se potrivesca mai bine cu viata reala. Single-ul a ajuns rapid pe pozitia a doua in UK Singles Chart si a treia in US Billboard Hot Dance Club Play. Cu alte cuvinte, doamnelor si domnilor Wonder Hit in acesta editie de 80 Remember, Toni Basil si Mickey

Canalul Dunare - Marea Neagra, ctitorie comunista? Da! Si nu prea ...

Din fericire, nu multi dintre voi isi amintesc sa fi auzit sintagma “ctitorie a comunismului” cu propriile sale urechi si chestia asta sa nu faca parte din vreun banc post-decembrist. E bine ca-i asa insa, pe vremea mea insa, altfel stateau lucrurile. Si uite, ca aflu acum, la multi ani de la Revolutie ca treburi intamplate atunci, demult, n-au fost neaparat gandite de onor tovarasii ci doar preluate si transformate in ctitorii. Am trait si eu si multi altii cu senzatia ridicata la rang de “lasa-ma domne ca stiu eu mai bine” ca celebrul si atat de blamatul Canal Dunare Marea Neagra a fost asa … o chestie pe care tovarasul Ceausescu a visat-o intr-o noapte cu luna plina. Dar … e momentul la 80 Remember sa marturisesc ca desi stiam mai bine, nu stiam deloc bine. Planuri de a construi acest canal existau încă din secolul XIX. Încă de la alipirea Dobrogei la România, în 1878, a început a fi vehiculată ideea unui al patrulea braţ al Dunării, de data aceasta artificial, care să scurteze drumul către Marea Neagră. Condiţiile tehnice ale epocii făceau ca o astfel de realizare să fie extrem de dificilă şi costisitoare, aşa încât regele Carol I, realist, a refuzat să se implice în acest proiect. Ulterior, Carol al II-lea a cochetat şi el cu ideea Canalului, dar criza economică mondială şi apoi începutul celui de-al Doilea Război Mondial au făcut ca realizarea lui să fie amânată sine die. În 1949 a început construcţia Canalului, mulţi dintre muncitori fiind deţinuţi politici din închisorile comuniste. Lucrările au fost sistate în 1955 şi reluate abia în 1975. Si de data asta, n-aveau sa se mai opreasca decat la final, peste 9 ani, cand in sfarsit devenea ctitorie. Iar chestia asta s-a intamplat intr-o sambata. Mai precis sâmbătă, 26 mai 1984, cand Canalul a fost inaugurat de către Nicolae Ceauşescu. Si daca e sa transformam Canalul Dunare Marea Neagra in date, fiti pregatiti sa fiti uimiti. S-au excavat circa 300 milioane mc de pamant, adica mai mult cu 25 milioane decât la Canalul Suez şi cu 140 milioane mai mult decât la Canalul Panama şi s-au turnat 3,6 milioane mc de betoane. Si ne apropiem de finalul povestii cand vine firesc intrebarea, ca-n reclama, "Cat e Canalul? Cat e Canalul?" Pai, potrivit datelor din acea vreme, construirea Canalului a necesitat o investiţie de circa 2 miliarde de dolari. Si tot ca-n reclama, parca va aud raspunzand "Scump domne scump!" Si nici nu stiti cata dreptate aveti pentru ca socoteala de la planseta nu s-a potrivit deloc cu socoteala de la fata locului, adica de pe Canal. Si asta ca pentru ca, estimările iniţiale prevedeau recuperarea investiţiei în 50 de ani. Si asta suna frumos. Atata doar ca real vorbind, exploatarea canalului aduce venituri anuale de circa 3 milioane de euro, ceea ce presupune o durată de recuperare a investiţiei de peste 600 de ani.

Ronaldinho - Zeul balonului rotund!

Nu stiu de ce dar pare sa nu existe, si iata, ne gasim deja la a treia editie, nu pare sa existe spuneam 80 Remember fara fotbal. Atata doar ca, de data asta nu vom vorbi despre vreo echipa, meci sau intamplare cu suporteri din anii 80 ci despre un jucator ce s-a nascut in deceniul 80 al secolului trecut. Cel despre care vreau sa va povestesc acum ar putea fi Banel Nicolita numai ca … asemanarile dintre jucatorul Stelei si subiectul povestii noastre sunt la fel de multe ca si deosebirile. E drept ca si Banel al nostru, dar si personajul principal al povestirii provin din familii sarace, ca fiecare a avut mai multi frati si ca pentru amandoi fotbalul a insemnat biletul de iesire din anonimat ba chiar si calea spre o viata mult mai buna decat au visat vreodata pe maidanul unde au bagat prima oara mingea-n ate. Si atat cu asemanarile. Caci in timp ce despre Banel nu stim sigur cand s-a nascut, ma rog, pe undeva prin anii 80, dar tatal sau l-a declarat la starea civila abia pe la 2 ani si 10 luni, ca asa o fi traditia in Faurei, sau din cauza ca petrecerea data de, din nou, proaspatul tatic, bucuros de noul fecior, a tinul cu vreo 2 ani, 9 luni si vreo 27 de zile mai mult decat celebrele petreceri din basme ce tineau doar 3 zile si trei nopti, despre Ronaldinho stim clar ca a vazut lumina zilei pe 21 martie 1980 in tara celebrului carnaval si a si mai celebrei, in lumea microbistilor, plaje Copacabana. De ce Ronaldinho? Simplu! Pentru ca, atunci cand a fost selectat la echipa nationala, Ronaldo de Assis Moreira, trebuia sa fie deosebit cumva de mult mai batranul, veteran aproape, Ronaldo. Asa ca, firesc, plecand de la porecla "asta micu’", s-a ajuns si mai firesc la "Ronaldo ala micu’" adica Ronaldinho. Mic-mic, da’ vanjos si gata sa nu-si dea autogol in meciuri decisive cu, hai sa zicem ,Real Madrid ,ci fix in poarta adversarilor, uite d-aia a obţinut Balonul de Aur pentru cel mai bun jucător pe anul 2005. O sa ziceti ca de rautacios am zis-o p-aia cu autogolul in meciul cu Real Madrid ... Ei bine, nu. Caci ar fi fost posibil s-o faca dat fiind ca a imbracat pana de curand tricoul Barcei. Da’ n-a dat autogol. Si bine a facut. Pentru ca, fiind cuminte si bun peste masura, in 2007 a fost cel mai bine platit jucator de fotbal de pe planeta.

Iris - Atunci si acum!

Daca in editiile trecute am adus la 80 Remember, la aceasta rubrica, artisti straini, am decis ca de aceasta data sa punem reflectoarele si pe una dintre cele mai longevive si mai bune trupe de la noi. Si cum altfel cand vorbim despre una dintre cele mai apreciate formatii ce dainuiesc de peste 30 de ani si anume Iris. Formatia a fost fondata in anul 1977 la Bucuresti. Desi a trecut prin numeroase schimbari de formula, Iris s-a mentinut in topuri si in inimile fanilor. Extrem de grea misiunea de a alege o piesa care sa fie reprezentativa pentru trupa ce se gaseste in inimile rockerilor din Romania inca din 1977. Grea misiunea numai daca nu ti-ai propus sa faci integrala Iris. Caci e greu sa te opresti la o piesa anume. Dar, pentru ca n-am avut incotro, am zis sa fie Floare de iris, de pe albumul Nu te opri aparut in anul 1988.







“Cei ce vor fi” se numeste albumul aniversar al baietilor de la Iris, lansat in anul 2007, atunci cand au implinit 30 de ani. Iris Aeterna a fost primul single al acestui album, care a fost inregistrat in onoarea fanilor. Piesa este o balada clasica, care s-a intiparit foarte repede in memoria tuturor celor care iubesc trupa Iris. Titlul este unul semnificativ: Iris va exista mereu, chiar si atunci cand isi vor ocupa locul de drept doar in amintirea si in sufletele noastre.

Razboi nesfarsit intre Irak si Iran!

1980. 22 septembrie. Avea sa fie prima zi din urmatorii 8 ani in care intre Iran si Irak s-a desfasurat un razboi ce avea sa duca la disparitia a peste un milion de suflete de ambele parti. SUA, au jucat un rol determinant in conflict alimentandu-i pe rand, pe cei doi combatanti, cu arme. Si totusi, pentru ce 8 ani de conflict? Greu de spus desi istoria mentioneaza cateva repere care ne-ar putea fi de folos in descoperirea cauzelor. Atacând Iranul, în septembrie 1980, preşedintele irakian Saddam Hussein nu intentiona numai să zdrobească un regim ce putea servi drept model musulmanilor şiiţi din ţara sa, ci şi să schimbe frontiera cu Iranul din mijlocul apelor pe malul oriental al fluviului Shatt-al-Arab şi visa poate să anexeze Kuzistanul iranian, bogat în petrol, caci petrolul, atunci si acum a fost marul discordiei. Sperând că va fi sprijinit de ţările arabe împotriva tradiţionalului duşman persan, Saddam Hussein credea că va obţine o victorie fulger. Dar războiul între cele două ţări a fost interminabil. Primul a fost Războiul Frontierelor, pe parcursul căruia iranienii au lansat împotriva duşmanului valuri de asalt umane modest înarmate, în rândurile cărora se aflau şi copii, în timp ce irakienii foloseau arme chimice. A urmat apoi, intre 1984-1988 ceea ce istoria a consemnat ca fiind Războiul oraşelor, cand acestea au fost cu precadere bombardate şi, in final, Războiul din Golf, în care fiecare dintre participanţi a încercat să scufunde petrolierele adversarului, sa mineze golful şi sa controleze navigaţia. Asta a fost insa momentul in care tarile occidentale, care susţineau Irakul vânzându-i arme deşi furnizau uneori simultan armament şi Iranului, aşa cum s-a demonstrat atunci cand a iesit la lumina Afacerea Irangate, n-au putut accepta această ultimă formă de conflict, care punea în pericol aprovizionarea lor cu petrol. 1987 este anul in care puterile occidentale au decis sa intervina desfasurandu-si flota de război în regiune. Epuizaţi, supuşi presiunii internaţionale, cei doi beligeranţi sfârşesc prin a accepta încetarea focului sub egida O.N.U, care devine oficială la 20 august 1988. Războiul a făcut peste 1.000.000 de victime şi nu i-a permis lui Saddam Hussein să obţină ceea ce dorea. Minoritatea kurdă din Irak şi din Iran a trebuit să facă totuşi faţă timp de zece ani ostilităţii sângeroase a regimurilor de la Bagdad şi Teheran.

Paula Abdul - Forever Your Girl

Ne intoarcem iar cu 20 de ani in urma, adica pe data de 23 mai 1989, prentru a auzi care a fost, in anul 1989 cea mai buna piesa a topului Billboard Hot 100. Si castigatoarea esteeeeeeeeee: Paula Abdul cu piesa “Forever Your Girl”. Piesa a fost bine gandita din start, marturie pentru acest lucru fiind si faptul ca piesa a si dat titlul albumului de pe care face parte. Si lucrurile bune erau doar la inceput. A primit Discul de Aur si a ocupat locuri importante in topuri. Astfel a ajuns No. 1 in Canadian Singles Chart, s-a pozitionat pe locul 11 in US Billboard Hot Adult Contemporary, pe 17 in German Singles Charts si pe 24 in UK Singles Chart.

Tragedie in lumea sportului rege!

Vorbim din nou despre fotbal la 80 Remember insa de data asta fara niciun fel de bucurie, ba dimpotriva, dat fiind ca in cele ce urmeaza va voi povesti despre una dintre cele mai mari tragedii ce au umbrit sportul cu balonul rotund. Finala Cupei Campionilor Europeni din 1985, dintre Juventus şi Liverpool. 39 de persoane au murit şi alte câteva sute au fost rănite în urma ciocnirilor violente între suporterii italieni şi cei englezi, petrecute pe Stadionul din Bruxelles cu o oră înaintea începerii partidei. Ce s-a întâmplat de fapt pe 29 mai 1985? Iritaţi, caci asa erau si sunt inca fanaticii suporteri britanici, fanii lui Liverpool au escaladat un gard de sârmă şi i-au atacat direct pe suporterii lui Juventus, care au început să se retragă, creând o presiune mai mare decât putea suporta zidul de la capătul tribunei, vechi de peste 50 de ani. Prăbuşirea peretelui a ucis 39 de persoane şi a rănit alte 600. Observatorul UEFA Günter Schneider declara oficial a doua zi după meci că întreaga vină aparţine fanilor lui Liverpool. În realitate însă, problema fusese mai complexă. Stadionul avea la ora jocului o vechime de peste 50 de ani şi avea porţiuni vizibil degradate. Existaseră chiar voci care ceruseră mutarea finalei pe o altă arenă, dar solicitările fuseseră respinse de UEFA. Totodată, modul în care au fost vândute biletele a dus la o apropiere periculoasă între susţinătorii celor două echipe, care nu erau despărţiţi decât de un gard de sârmă şi câţiva poliţişti. Pe plan sportiv, sancţiunile au fost dure pentru englezi: toate echipele britanice au fost excluse din competiţiile europene pe o perioadă nedeterminată. În plus, la cererea premierului britanic, Margaret Thetcher, poliţia engleză a realizat o amplă anchetă pe baza filmărilor şi a fotografiilor. În urma cercetărilor, 24 de persoane au fost arestate sub acuzaţia de omucidere. Inculpaţii au ajuns însă în faţa instanţei abia la aproape patru ani de la tragedie. În cele din urmă, în primăvara lui 1989, din cei 24 de arestaţi, doar 14 au fost condamnaţi pentru ucidere din culpă şi au primit pedepse de trei ani de închisoare, din care jumătate cu suspendare. Din nefericire însă, tragedia avea să se repete. Pe 15 aprilie 1989, în urma unor incidente similare, 96 de suporteri ai lui Liverpool îşi pierdeau viaţa pe Stadionul Hillsborough. "Dezastrul de la Hillsborough", asa cum avea sa ramana el numit in istoria neagra a fotbalului, a avut loc pe stadionul cu acelasi nume din Sheffield, in timpul unui meci din semifinalele Cupei Angliei dintre Liverpool si Nottingham Forrest, cand sute de suporteri au incercat sa escaladeze gardul spre gazon. Una dintre deciziile care au fost luate in urma evenimentului a fost indepartarea gardurilor care desparteau tribunele de terenul de joc. Din pacate pentru 96 de oameni, decizia aceasta a venit putin cam tarziu ...

Voyager - Fara escala in jurul lumii!

Povestea urmatoare, a aeronavei Voyager, are nevoie de un preambul, doar pentru a fi inteleasa exact asa cum se cuvine: In 1924, patru avioane de croaziera ale lui Douglas World si opt americani membrii ai echipajului au plecat de la Seattle, Washington, pentru a incerca primul zbor in jurul lumii. 175 de zile mai tarziu trei dintre avioane, dimpreuna cu echipajele lor deveneau primele ce au facut ocolul Pamantului. Noua ani mai tarziu, in 1933 altui american, Wiley Post, i-au trebuit numai 7 zile pentru a fi primul ce a zburat solo in jurul lumii. Primul zbor non-stop in jurul lumii a fost facut de, iarasi, o echipa de aviatori ai Fortelor Aeriene a SUA in 1949. Ocolul a fost terminat in 2 martie, dupa o calatorie de 94 ore si 1 minut. Urmatoarea provocare era sa zbori in jurul lumii, nonstop, fara realimentare. Si uite asa ajungem in anii 80. Pana in 1986, proiectantul Burt Rutan si pilotii Dick Rutan si Jeana Yeager si-au dedicat peste 5 ani pentru a construi si testa Voyager. Construit din materiale compozite, greutatea totala a lui Voyager era de 4 050 kg incluzand o incarcatura fara precedent de 3150 kg de combustibil. Pe 14 decembrie, 1986, Dick si Jeana au decolat de la Edwards, California, pilotand Voyager-ul dintr-o carlinga de doar 2,3 m lungime, 1,1 m latime si 1m inaltime. Varfurile aripilor lui Voyager au suportat stricaciuni minore in timpul decolarii din cauza cantitatii imense de combustibil. Calatorind la o viteza medie de 185 km/h (115.8 mph), lui Voyager i-au trebuit 9 zile, 3 minute si 44 secunde pentru a deveni primul avion care a facut ocolul Pamantului nonstop, fara alimentare. A aterizat in triumf la baza Edwards la 8:06 dimineata in 23 decembrie 1987.

Knockin on heaven’s door

De data asta, la Original Cover, luam lucrurile putin invers. Cum adica cum ?!? Pai rabdare ca lamurim misterul. Avem o bataie la usa raiului. “Knockin’ on heaven’s door” a fost CANTATA in 1987 de Guns N’Roses. A fost al doilea single al albumului “Use Your Illusion II”. La putin timp dupa noua lansare, deoarece piesa este de fapt un cover, venind practic cu toata istoria de 14 ani pe care o acumulase pana in momentul lansarii noului album Guns’n’Roses, s-a pozitionat la locul 2 in UK Singles Chart. Forta piesei nu poate fi contestata dar nici maiestria cu care a fost interpretata de Axl Rose si compania si uite d-aia a si fost folosita si pe coloana sonora a filmului “Days of Thunder”. Desi nu a obtinut premii si nici nu a ajuns in alte topuri ale acelor vremuri, “Knockin’ on heaven’s Door” este o piesa care nu poate fi uitata.



Am inceput cu un cover de mare exceptie, dar se spune ca nimeni si nimic nu poate depasi originalul. Piesa noastra, “Knockin’ on heaven’s door” a fost compusa de Bob Dylan in 1973 pentru filmul Pat Garrett & Billy the Kid. Aceasta descrie gandurile si impresiile unui politist muribund care se simte inconjurat de intuneric si incearca sa bata la poarta raiului. El realizeaza ca nu va mai putea sa isi foloseaca insigna si arma niciodata. Piesa a avut success la public inca de la inceput, pozitionandu-se pe locul 12 in Billboard Hot 100, iar revista Rolling Stone a clasat-o pe locul 190 in 500 Greatest Songs off All Time. De-a lungul timpului, Dylan a mai schimbat putin versurile. “Knockin’ on heaven’s door” a mai fost folosita ca soundtrack in 2005 pentru filmul “Be cool”, iar in 2006 pentru “Salvador”. Si atunci nu e de mirare ca exista inca artisti care vor sa isi treaca si ei piesa in repertoriu. De exemplu Avril Lavigne a preluat-o pentru a ajuta copiii razboiului in iunie 2006. Dar despre Avril, poate cu alta ocazie tot, la Original Cover.

Iarna Nucleara!

Iarna Nucleara: definitie aproximativa: scaderea temperaturilor, din cauza exploziilor nucleare si a emisiilor de praf cauzate de acestea, scaderea temperaturilor ziceam atat de mult incat majoritatea formelor de viata sa fie distruse. Nu stiu cat de clar am fost dar sigur ati prins ideea. Buuuun. Cum se face insa ca ideea asta de Iarna Nucleara a aparut pe buzele specialistilor si in 1980 dar mai ales in 1982 insa in ambele cazuri nu era vorba despre vreun atac nuclear iminent? Simplu. Prin eruptia unui vulcan. In ziua de 18 mai 1980, in urma unei serii de cutremure si mici explozii de cenusa si fum, care au durat cateva saptamani, vulcanul Sfanta Elena, multa vreme inactiv, a erupt in statul Washington din Statele Unite, aruncand cenusa la 5000 de metri inaltime si declansand alunecari de teren si avalanse. Eruptiile au cauzat pagube de 3 miliarde de dolari si decesul a 57 de oameni intr-o zona nu foarte populata, insa in jur de 400 de persoane – mai ales padurari – au fost evacuati. Exploziile au fost caracterizate ca fiind echivalentul a 27.000 de bombe atomice. Norul de cenusa a ajuns sa inconjoare globul. Si asta n-a fost tot. Erupţia vulcanului Sfanta Elena din anul 1982 a pustiit suprafeţe mari din parcul naţional. Scenariul Iernii Nucleare a capatat valentele unei terifiante frici colective caci cele doua sa le zicem, putin fortat, cataclisme, au demonstrat – prin uriasii nori si praful care au traversat sute de mii de kilometri, intunecand cerul si distrugand flora si fauna de pe suprafete intregi – ca, in cazul unui razboi atomic, scenariul Iernii Nucleare are toate sansele sa devina realitate. Si istoria, atunci cand nu e uitata are darul de a ne lamuri ca savantii aveau intr-o oare care masura dreptate. In 1816, locuitorii din Statele Unite au avut parte in timpul verii, tot din cauza unei eruptii vulcanice, de zapezi si temperaturi cu 3 pana la 6 grade sub media normala. Aceasta scadere a temperaturilor a devastat culturile agricole si a cauzat sute de mii de decese.

Tainted Love - Soft Cell

Lansata pe data de 7 iulie 1981, “Tainted love” a fost compusa initial de Ed Cobb pentru formatia The Four Preps, ulterior fiind inregistrata de Gloria Jones. Insa, vorba americanului, a doua oara e mult mai bine. Atunci inseamna ca a treia oara e perfect. Pentru ca abia varianta celor de la Soft Cell a avut succes, salvand astfel o piesa foarte buna de la o existenta efemera si mediocra in anii 80. Oricum, ajutorul dat de baieti piesei, a fost reciproc pentru ca piesa a fost cel de al doilea single al acestora si cea care a reusit sa le prelungeasca cariera pe piata muzicala. “Tainted Love” a ajuns no. 1 in UK Singles Chart, dupa care a fost preluata de multi alti artisti. Si calatoria ei in topurile din intreaga lume era departe de sfarsit. S-a pozitionat timp de 4 saptamani pe locul 8 in Billboard Hot 100 si de asemenea s-a clasat pe locul 5 in VH1 100 Greatest One Hit Wonders of the 80s. Pentru ca o piesa care a facut istorie nu poate fi uitata atat de usor, in 2006 Rihanna a transformat-o in SOS, reamintind de succesul pe care “Tainted Love” l-a avut pe teritoriul a nu mai putin de 17 tari.

Scrisoare catre Presedinte!

Samantha Reed Smith s-a nascut pe 29 iunie 1972 in Maine. De ce e importanta pentru 80 Remember? Pentru ca in perioada Razboiului Rece, scolarita de atunci a devenit cel mai tanar si poate cel mai credibil ambasador al Statelor Unite in raport cu URSS-ul. Iata toata povestea petrecuta in 1983. In momentul in care Time Magazine a publicat un articol despre un posibil razboi nuclear si despre Yuri Andropov , noul Presedinte al URSS-ului, Samantha a intrebat-o pe mama sa: "Daca oamenii sunt atat de speriati de el, de ce nu ii scrie careva o scrisoare sa-l intrebe daca vrea cu adevarat un razboi sau nu?". Mama sa i-a raspuns: "De ce nu o faci chiar tu?". Astfel, la varsta de numai 10 ani, Samantha a avut curajul de a face ceea ce niciun adult nu indraznise sa creada ca ar fi cu putinta : i-a scris lui Andropov pentru a intelege de ce relatiile dintre Uniunea Sovietica si Statele Unite erau atat de tensionate. Iata care au fost cuvintele fetitei, cuvinte ce aveau sa faca istorie :
« Draga Domnule Andropov,
Numele meu este Samantha Smith. Am zece ani. Felicitari pentru noua dumneavoastra pozitie. Am inceput sa imi fac griji ca Rusia si Statele Unite vor intra intr-un razboi nuclear. Veti vota sa intrati in razboi sau nu? Daca nu, va rog spuneti-mi cum veti face pentru a nu se ajunge la razboi. La aceasta intrebare nu trebuie sa imi raspundeti, dar mi-ar placea sa stiu de ce doriti sa cuceriti lumea sau cel putin tara noastra. Dumnezeu a facut lumea pentru ca noi sa traim impreuna in pace si nu sa ne luptam.
Cu sinceritate,
Samantha Smith »
Scrisoarea sa a fost publicata in ziarul sovietic “Pravda”. Samantha a fost fericita cand a descoperit acest lucru, dar nu a primit niciun raspuns. Atunci a trimis o scrisoare ambasadorului Uniunii Sovietice in America intrebandu-l daca domnul Andropov intentioneaza sa-i raspunda. In aprilie 1983, ea a primit raspunsul mult asteptat.
« Draga Samantha,
Am primit scrisoarea ta. Mi se pare - pot sa-mi dau seama din scrisoarea ta - ca esti o fata curajoasa si onesta. Ai scris ca esti nerabdatoare sa stii daca va fi un razboi nuclear intre tarile noastre. Si intrebi daca facem ceva pentru ca razboiul sa nu izbucneasca. Intrebarea ta este cea mai importanta dintre cele pe care un om intelept le poate pune. Iti voi raspunde cu seriozitate si sinceritate. Samantha, noi in Uniunea Sovietica incercam sa facem tot ce este posibil pentru ca sa nu fie un razboi pe Pamant. Asta este ceea ce fiecare sovietic isi doreste. Sovieticii stiu prea bine ce lucru teribil este razboiul. Astazi ne dorim foarte mult sa traim in pace. In America si in tara noastra exista arme nucleare. Dar nu vrem sa fie folosite vreodata. Tocmai de aceea Uniunea Sovietica a declarat solemn in intreaga lume ca niciodata nu va folosi prima armele nucleare impotriva oricarei tari. A doua ta intrebare : « De ce vrei sa pornesti un razboi impotriva intregii lumi sau cel putin impotriva Statelor Unite ? » Nu vrem nimic de genul asta. Nimeni din tara noastra nu vrea un razboi. Vrem pace pentru noi si pentru toti oamenii de pe planeta, pentru copiii nostri si pentru tine, Samantha. Te invit, daca te lasa parintii tai, sa vii in tara noastra, cel mai bun moment fiind in aceasta vara. Vei afla lucruri despre tara noastra, vei vizita o tabara internationala pentru copii, Artek, aflata pe mare. Si sa vezi cu ochii tai: in Uniunea Sovietica, este pace si prietenie printre oameni. Iti multumesc pentru scrisoare. Iti doresc toate cele bune in viata. Semneaza Yuri Andropov, Presedintele URSS ». Pe data de 7 iulie 1983, Samantha a zburat catre Moscova cu parintii si a petrecut 2 saptamani ca invitata lui Andropov. In timpul calatoriei sale, ea a vizitat Moscova si Leningrad si a petrecut ceva timp pe Artek in tabara internationala. Samantha a scris in cartea sa ca in Leningrad, atat ea cat si parintii sai au fost uimiti de ospitalitatea oamenilor si de cadourile pe care cei de acolo i le-au facut. La conferinta de presa, Samantha a declarat despre rusi « sunt exact ca noi ». In timpul vizitei, Andropov nu a putut sa se intalneasca cu Samantha, dar au vorbit insa la telefon. Mai tarziu s-a descoperit ca in acea perioada Andropov a fost grav bolnav. De altfel avea sa se stinga din viata, din cauza bolii pe 9 februarie 1984. Micuta ambasadoare s-a intors in SUA pe 22 iulie 1983 unde a fost intampinata de americani cu trandafiri, un covor rosu si o limuzina. Popularitatea sa a continuat sa creasca in tara sa natala. Din pacate insa sfarsitul tragic al Samanthei era foarte aproape. Pe 25 august 1985, Samantha si tatal ei se intorceau acasa dupa filmarile serialului Lime Street, in care aceasta a jucat. In timp ce incerca sa aterizeze in Maine, avionul s-a lovit de copaci si s-a prabusit, murind toti cei sase pasageri. Samantha Smith a fost condusa pe ultimul drum de peste 1000 de persoane si a fost elogiata si la Moscova ca un campion al pacii, acolo unde, de altfel, a fost ridicat si un monument in onoarea ei. In acelasi an, mama Samanthei a infiintat o fundatie numita Samantha Smith in care adapostea studentii veniti din Uniunea Sovietica, fundatie care a devenit inactiva 10 ani mai tarziu.

Celine Dion - Atunci si acum!

Celine Marie Claudette Dion este detinatoarea Ordinului Canadei si a Ordinului National al Quebec-ului. Aceasta a devenit cunoscuta in anii 80 dupa ce a castigat concursul Yamaha World Popular Song Festival si Eurovisionul, unde a participat pentru Elvetia.
In anul 2004 a primit in cadrul premiilor World Music Awards, distinctia “Chopard Diamond Award” fiind considerata, la acel moment, cea mai buna cantareata a tuturor timpurilor. In anul 1983, a fost lansata piesa D’amour ou d’amitie care a fost premiata cu Discul de Aur in Franta si Canada. A devenit hit in Quebec, unde a stationat timp de 40 de saptamani in topuri, dinte care 4 saptamni consecutive chiar pe cea mai inalta pozitie. In Franta a reusit sa ocupe doar un loc 10 in French Singles Chart. Poate francezii nu au apreciat prea mult acesta piesa, dar pentru a ne convinge ca a meritat sa fie no. 1, trebuie sa o ascultam si noi.



Sarind in timp, ajungem in anul 2008 atunci cand a fost lansata piesa “Eyes on me”. Celine Dion nu si-a promovat noul single in media, ceea ce a condus doar la un loc 113 in UK Singles Chart. In luna iunie a aceluiasi an, “Eyes on me” a fost lansata in Polonia, urmand ca in aceeasi luna sa apara in diferite tari europene. In octombrie a fost inclusa in albumul “My love: Ultimate Essential Collection”.

Daramarea Bisericii Sf. Vineri

20 iunie 1987. O zi senina de vara, fara mari surprize in palarie. Insa fara surprize doar la nivelul vremii caci vremurile, dragii mei, nu erau tocmai linistite in Romania. La data de 19 iunie 1987 biserica Sfanta Vineri-Herasca din Bucuresti, a fost rasa de pe fata pamantului de catre regimul Ceausescu chiar intr-o zi de vineri. La ordinul total gratuit al Elenei Ceausescu, sub pretextul sistematizarii Bucurestiului, a cazut sub loviturile unor infractori de cea mai joasa speta una dintre marile ctitorii ale Bisericii Ortodoxe. Totul in numai cateva zeci de minute. Cat timp ii luase echipei s-o reconditioneze si s-o modernizeze dupa cutremurul din 77? 8 ani. 8 ani si peste doua milioane opt sute de mii de lei. Pretextul? Casa Domnului nu lasa posibilitatea sa fie construite casele Domnilor, pardon, tovarasilor ... Caci cine ar fi putut fi beneficiarii unor astfel de jocuri daca nu potentatii acelor zile? Iar potentatii dornici sa se mute in buricul Bucurestiului erau sprijiniti chiar de numarul 2 in ierarhia comunista. Elena Ceausescu. Tragedia acestei biserici a inceput pe 9 iunie 1987, cand reprezentantii primariei, veniti in curtea bisericii au pronuntat ultimatumul: constructia blocului «era cea mai buna solutie». Si asta nu a fost totul: Fatidic, pe 13 iunie, in curtea bisericii Sf. Vineri, si-a facut aparitia chiar Elena Ceausescu. Insotitoarea ei ii tot arata cate ceva cu mana, iar ea, dupa cateva secunde, a zis: "Jos porcaria!". Iar asta a fost practic sentinta. Soarta bisericii Sf. Vineri fusese pecetluita. Pe 14 iunie 1987, parintele Gelu Bogdan, un om a carui viata este, dupa cum va voi povesti in continuare indisolubil legata de biserica Sf. Vineri, a savarsit ultima Liturghie. In zorii zilei de 15 iunie, biserica era inconjurata cu panouri inalte de peste doi metri. Sfantul lacas isi traia ultimele ore. Pe 16 iunie 1987, intreaga casa parohiala, de altfel muzeu si biblioteca in egala masura, o constructie ce data inca din 1887, fusese deja daramata. Si a urmat fatidica zi de 19 iunie. Demolarea bisericii a inceput la orele 18.00. Pentru prima oara in Romania oamenii adunati la fata locului au strigat: „Jos comunismul! Jos Ceausescu!“. S-au operat arestari, insa lumea nu ceda. Muncitorii au refuzat sa darame biserica asa ca au fost adusi puscariasi, carora li s-a promis reducerea pedepsei. Totul, pentru a duce la bun sfarsit distrugerea din temelii a unui locas sfant. Iata cum descrie preotul Gelu Bogdan finalul bisericii: "In scurt timp, din vestita biserica nu mai ramasese nimic. Doar un covor de lumanari se asternuse pe locul stravechii ctitorii, lumanari care plangeau tragedia neamului romanesc". Insa, daca ai suficienta rabdare si evident credinta in Dumnezeu, istoria se schimba ... Uneori in bine. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, PF Daniel, a sfinţit in luna martie a anului trecut piatra de temelie a noului locaş de cult, care se va ridica aproape de locul unde a existat în perioada comunistă Biserica Sfânta Vineri. Părintele Gelu Bogdan fostul si iata noul paroh al bisericii Sf. Vineri a spus cu lacrimi in ochi: "Asistăm la un nou început, o întărire spirituală pentru toţi creştinii din zona Bisericii Sfinta Vineri şi pentru toţi cei care, în 1987, plângeau şi aprindeau lumânări pe locul bisericii demolate. A fost atunci un covor de lumânări care ardeau neîntrerupt".

Steaua 1986 - Campioana Europei!

In afara de Cristi Borcea, cati mai cred ca performanta echipei Steaua din anii 80, mai precis castigarea Cupei Campionilor Europeni, nu este una de care sa se bucure orice roman, indiferent de echipa cu care tine? Cu speranta ca raspunsul la aceasta intrebare este "Niciunul!", va invit dragilor intr-o calatorie spectaculoasa in atmosfera de infern a stadionului Ramón Sánchez Pizjuán din Sevilla, aclo unde Steaua Bucuresti a intalnit si apoi a invins FC Barcelona in cea mai tensionata finala a Cupei Campionilor Europeni. 7 mai 1986. Povestea incepe insa ceva mai devreme. Sub conducerea antrenorilor Emeric Jenei şi Anghel Iordănescu (antrenor secund), Steaua a impresionat în campionatul 1984-1985, câştigându-l după o pauză de şase ani. A urmat cel mai spectaculos sezon de cupe europene din fotbalul românesc. După ce a eliminat pe Vejle BK, Budapest Honvéd FC, Kuusysi FC şi pe RSC Anderlecht, Steaua a devenit prima echipă din România care a ajuns într-o finală europeană. Adversara, campioana Spaniei, FC Barcelona, era cotată cu prima şansă, dar după prelungiri în care scorul a rămas 0-0, legendarul portar Helmuth Duckadam avea sa dea peste cap orice pronostic. Iata cum s-au auzit, in transmisiunea originala a Televiziunii Romane, cele mai dramatice 6 minute si jumatate de care a avut parte vreodata fotbalul romanesc.

(Daca n-ati putut asculta decat 30 de secunde din inregistrare si va intereseaza continuarea, accesati link-ul "Play full song here", link pe care il gasiti chiar pe player. Auditie placuta.)

Steaua a devenit astfel prima echipă din Estul Europei, şi singura dintr-o ţară comunistă, care a câştigat trofeul continental suprem. Steaua şi-a trecut în palmares şi o Supercupă a Europei, câştigând în 1987 finala cu Dinamo Kiev, printr-un gol marcat de Gheorghe Hagi. Contrazicându-i pe cei care considerau câştigarea Cupei Campionilor Europeni de către Steaua un fenomen izolat, Steaua a rămas la cel mai înalt nivel în fotbalul european de la sfârşitul anilor '80, ajungând în semifinala CCE în sezonul 1987-88, şi în finala aceleiaşi competiţii în 1989, pierzând însă cu 4-0 în faţa lui AC Milan.

Smooth Criminal

Una dintre cele mai bine vandute piese ale regelui pop, Michael Jackson este fara doar si poate, « Smooth criminal », aparuta pe albumul « Bad » in anul 1987. Initial, a fost numita “Al Capone”, dar se pare ca nu s-a potrivit cerintelor albumului si astfel a fost rescrisa. Un succes extraordinar l-a inregistrat in Belgia, Danemarca, Israel si Spania, pozitionandu-se pe primul loc in topuri. A ajuns rapid no 1 in US Billboard Modern Rock Tracks, ulterior devenind cea mai populara piesa a lui Jackson. Si nu cred ca exista vreun fan al sau care, auzind-o sa nu-si aduca aminte de Moonwalker.



Se spune ca o piesa nu poate fi calificata ca fiind foarte buna daca nu are si cateva cover-uri. Alien Ant Farm sunt cei care au readus magia versurilor lui Michael Jackson in anul 2001, atunci cand au decis sa faca un cover in urma succesului inregistrat de acesta. Astfel, precum originalul, noua piesa a devenit no. 1 in Billboard Modern Rock Tracks si in Australia. A mai ocupat cateva locuri in topuri precum Billboard Hot 100 (23), US Mainstream Rock Tracks (8) si UK Singles Chart (3).

MADONNA - Atunci si acum!

Pentru inceput mi-am propus sa incep cu o artista de calibru. Louise Veronica Ciccone - Ritchie, sau pe scurt, Madonna, cea care a fost supranumita “Regina muzicii pop”. Debutul in muzica s-a produs in anul 1983. A inceput cu genul pop pentru ca, mai apoi, sa abordeze mai multe stilluri muzicale precum pop-rock, dance, R&B, disco si muzica electronica. Desi de foarte multe ori a fost criticata, Madonna si-a continuat cariera fiind unul dintre acei artisti pe care timpul si criticile i-au facut sa mearga mai departe si sa fie din ce in ce mai buni, adaptandu-se din mers curentelor muzicale pe care le-a traversat, iata, in cazul ei, in 26 de ani de cariera. Cati isi mai amintesc insa de cum canta Madonna in anii 80? “Like a prayer” este o piesa care a facut inconjurul lumii inca de la lansare, adica de la data de 7 martie 1989. Aceasta a devenit cel mai bun single vandut din toata cariera Madonnei. In Statele Unite ale Americii, “Like a prayer” a urcat rapid in Billboard Top 100. In Marea Britanie a intrat direct pe locul 2 in UK Singles Chart pentru ca in urmatoarea saptamana sa se pozitioneze pe primul loc. A ajuns number 1 in tari precum Australia, Canada, Italia, Belgia, Irlanda. Timp de 12 saptamani a ocupat primul loc in Eurochart Hot 100 Singles. Piesa a primit 2 discuri de platina in Australia si cate unul in SUA si Suedia, discul de argint in Franta si aur in Germania si Marea Britanie.

Madonna - New Music - More Music Videos

Insa anii s-au scurs iar Madonna a stiut sa se adapteze si sa ramana aproape mereu in topurile internationale. Iata si dovada : piesa “4 Minutes”. Pentru aceasta piesa, Madonna a colaborat cu Justin Timberlake si Timbaland. Cunoscuta si sub denumirea de “4 minutes to save the world” melodia transmite de fapt un mesaj: oamenii ar trebui sa salveze planeta si mediul inconjurator de la distrugere, dar in acelasi timp sa o faca cu placere. “4 minutes” a fost “apreciata” ca fiind un sunet ocupat, energetic. Cu toate acestea, expertii au definit cantecul ca fiind unul dintre cele mai emotionante si patrunzatoare lucruri pe care cantareata le-a facut in ultimii ani.
Piesa a castigat popularitatea intregii lumi si a ocupat locuri importante in topurile australiene, canadiene, italiene si a multor alte tari europene. A devenit al 13-lea single number one al Madonnei in Marea Britanie. In SUA, “4 Minutes” s-a pozitionat pe locul 3 in Billboard Hot 100.
Firesc, la Arc peste timp, urmeaza tot Madonna. Insa de aceasta data Madonna zilelor noastre.

Bon Jovi - I'll Be There For You

Pe data de 16 mai 1989, cu 20 de ani in urma, in topul Billboard, s-a clasat pe primul loc o melodie care inca este ascultata cu placere de fanii genului. Nu este vorba despre nimeni alta decat “I’ll be there for you”, cantata de Bon Jovi. Probabil ca suna atat de bine si multumita colaborarii dintre Jon Bon Jovi si Richie Sambora. Albumul din care face parte este “New Jersey”.

Come On Eileen - Dexys Midnight Runners

Come on Eileen a fost lansata in anul 1982 si este cantata de celebra trupa, pe atunci, Dexys Midnight Runners. A aparut pe albumul Too-Rye-Ay, fiind compusa de Kevin Rowland, “Big” Jim Paterson si Billy Adams. Piesa a fost aleasa cel mai bun single britanic in anul 1983 la Brit Awards. In topurile britanice a ocupat primul loc timp de 4 saptamani in luna august a anului 1982. Succesul acestei piese nu s-a incheiat aici, fiind repetat in intreaga lume, petrecand 5 saptamani ca numarul 1 in Ken’s Report in Australia. Pe primul loc a ajuns si in Statele Unite, in Billboard Hot 100. Come one Eileen a mers pana in Irlanda, unde a stationat in topuri pe o perioada de nici mai mult, nici mai putin de 11 saptamani. Pe postul de televiziune VH1, a ocupat locul 1 in 100 cele mai bune wonder hit-uri ale anilor ’80, evident 100 Greatest One Hit Wonders of the ’80.

Rusia, mon amour (da' in germana)

Uneori, cele mai necugetate gesturi pot avea implicatii nebanuite si pot schimba soarta lumii. Daca mai era nevoie de un exemplu care sa sustina cele afirmate adineauri, acesta tocmai urmeaza. 28 mai 1987. Locatie URSS. Mai precis, Moscova. Si mai precis. Piata Rosie din fata Kremlinului. Freamatul orasului se intrerupe brusc in momentul in care, pe cerul Moscovei, zburand foarte jos, cu intentii clare de aterizare, isi face aparitia un avion Cessna. Restul, pare desprins dintr-un film de razboi. Micul avion aterizeaza in apropierea Kremlinului sub privirile impietrite ale moscovitilor si ale soldatilor aflati de paza la Palat. Pe fetele tuturor privitorilor se citeste stupefactia. Insa perplexitatea devine maxima cand, din carlinga avionului apare un tanar, slabut, care face cu mana celor opriti sa-l priveasca si li se adreseaza in … germana. Nu e vorba de niciun scenariu SF ci de povestea tanarului Mathias Rust, cetatean german care, la doar 19 ani, a trecut de toate radarele blocului sovietic si a aterizat pe cel mai luxos aeroport improvizat: In Piata Rosie. Restul e istorie. Istorie mondiala. Caci gestul de fronda al tanarului german a dus la grabirea incetarii Razboiului Rece. Gorbaciov a putut, in urma intrarii nestingherite a unui avion strain neautorizat pe teritoriul URSS, sa-i destituie din functie pentru neglijenta pe mai marii armatei sovietice care se opusesera semnarii, la Reykjavík, de catre Reagan si Gorbaciov, a unui tratat referitor la dezarmarea nucleara. Sa ne intoarcem insa la tanarul nostru care, cu sau fara voia lui, a grabit sfarsitul Razboiului Rece. Procesul sau, caci evident, dupa isprava a fost imediat arestat de catre autoritati, a inceput pe data de 2 septembrie 1987. Capetele de acuzare au fost: huliganism, incalcarea legilor aeronauticii si fortarea granitelor Uniunii Sovietice. Mathias avea sa petreaca in inchisorile sovietice 432 de zile, fiind eliberat abia pe data de 3 august 1988, atunci cand s-a si intors in Germania Federala. Din pacate, o data revenit in Germania, Mathias Rust face o tentativa de crima - a injunghiat o tanara care i-a refuzat avansurile. Aura sa de erou care a influentat masiv cultura populara a anilor 80 s-a spulberat imediat. Insa avionul cu care a zburat se afla astazi in posesia unui bogat om de afaceri japonez care il pastreaza intr-un hangar pentru vremea in care aparatul va capata o valoare foarte mare

Moartea unui geniu

8 decembrie 1980. New York. Un cuplu se indreapta cu pasi relativ grabiti catre locuinta aflata in apropiere de locul in care se gaseste acum, intr-unul, daca nu cumva cel mai frumos loc din lume: Manhattan. Nimic insa nu pare sa-i tulbure pe cei doi, ba chiar s-ar vedea, daca i-am privi cu atentie ca se bucura unul de celalalt. Deodata insa tabloul idilic e spart de sunetul a cinci impuscaturi venite de niciunde. Barbatul se prabuseste intr-o baie de sange pe trotuar. Pare povestea banala a unei tragedii ca atatea altele petrecute la New York sau aiurea in lume. Atata doar ca cel impuscat n-a fost altul decat John Lennon, unul dintre fostii componenti ai trupei Beatles. Ce s-a intamplat de fapt? Greu de spus. Singurul care stie adevarul se gaseste dupa gratii. Mark David Chapman, un tanar de 25 de ani, fan al trupei Beatles in general si al lui Lennon in special a decis sa-i curme viata acestuia dupa ce, cu numai cateva ore in urma, tot in fata casei lui Lennon, ii ceruse un autograf pe cel mai recent album al artistului, Double Fantasy. Explicatia oferita la proces ? La fel de socanta ca si fapta in sine, fapta ce a dus la disparitia unuia dintre cei mai talentati cantareti si compozitori ai tutror timpurilor. "Am facut-o pentru ca voiam sa atrag atentia asupra mea". Si a facut-o, in cel mai nebunesc mod cu putinta. Lennon a murit în camera de urgenţă a spitalului Roosevelt la ora 23:15. La două zile de la moartea sa, corpul lui Lennon a fost incinerat în New York iar cenuşa îi este păstrată de Yoko Ono, sotia fostului Beatles, aceeasi care i-a chemat pe toti cei ce l-au iubit pe Jonh Lennon la o întrunire în Central Park în următoarea duminică pentru zece minute de reculegere în rugăciune. La data de 14 decembrie, milioane de oameni din întreaga lume au răspuns cererii lui Yoko şi s-au oprit pentru zece minute de linişte în memoria lui John: 30.000 de oameni s-au adunat în Liverpool, iar cel mai mare grup - peste 100.000 - s-au adunat în Central Park, în apropiere de locul unde John fusese împuşcat. John Lennon a trecut in nefiinta lasand insa in urma capodopere care atesta si azi, la aproape 30 de ani de la disparitia sa, geniul care a fost. "Imagine", piesa semnata de John Lennon si lansata in 1971, isi gaseste totusi locul firesc in 80 REMEMBER. Nu pentru ca a fost compusa si cantata de cel despre care tocmai v-am povestit ci pentru ca, dupa moartea artistului, a revenit in atentia publicului si a cucerit imediat cele mai importante topuri devenind una dintre cele mai cunoscute piese din lume. De altfel, tot datorita succesului de la finele anului 1980, celebra revista Rolling Stone Magazin a plasat-o pe locul trei in topul celor mai bune melodii ale tuturor timpurilor.

Dumitru Prunariu

14 mai 1981. Pe lista raspunsurilor copiilor romani, la intrebarea: Ce vrei puiule sa te faci cand o sa fii mare, pe langa meserii ca brutar, strungar, pompier sau doctor ca tata, isi mai facea loc unul: Cosmonaut. Nu era, de fapt nu mai era doar o fantezie. Caci unul dintre noi, romanii, o facuse. Zburase in cosmos. Numele sau? De neuitat: Dumitru Prunariu. 7 zile, 20 de ore şi 42 de minute. Atat a durat aventura in spatiu a primului si deocamdata singurului roman care a ajuns in spatial cosmic. Insa drumul n-a fost usor. Timp de trei ani, în perioada martie 1978-mai1981,Dumitru Prunariu si Dumitru Dediu cel de-al doilea roman ales pentru misiunea spaţiala Româno-Sovietica Intercosmos au urmat o pregătire de specialitate în calitate de candidaţi cosmonauţi la Centrul de Pregătire a Cosmonauţilor “Iuri Gagarin” din Oraselul Stelar aflat în apropiere de Moscova. Insa pentru Dumitru Prunariu a meritat. La 12 mai1981, el a fost confirmat în mod oficial ca primul nominalizat în cadrul zborului spaţial româno-sovietic, alături de cosmonautul sovietic colonel Leonid Popov - comandantul echipajului. Si in sfarsit, pe data de 14 mai 1981, Dumitru Prunariu a devenit primul roman ce a zburat in spatiul cosmic, o performata de neegalat, cel putin in anii ce vor veni. RRM Student FM are onoarea sa va prezinte, in excusivitate, interviul acordat de Dumitru Prunariu radioului nostru la 28 de ani de la marea performanta.

Interviurile 80 Remember - Dumitru Prunariu.mp3 -

In cazul in care n-ati putut asculta decat 30 de secunde si sunteti interesati de continuare, accesati link-ul "Play full song here", link pe care il gasiti pe player. Auditie placuta.