Katarina Witt - Magie pe gheata

Patinajul isi face loc incetul cu incetul in cadrul emisiunii noastre. Mai exact, campioana patinajului artistic, Katarina Witt. S-a nascut in luna decembrie a anului 1965 in Germania, tara pe care a si reprezentat-o la campionate. A castigat doua medalii de aur la Olimpiade: prima la Sarajevo in anul 1984 si a doua in 1988 la Calgary. A fost campioana mondiala in 1984, 1985, 1987 si 1988. A avut de sase ori la rand titlul de campioana europeana (1983-1988). Recordurile sale au facut-o una dintre cele mai de succes figuri ale patinajului artistic din intreaga lume. In 1987, Witt a castigat titlul mondial pe care il pierduse cu un an in urma in fata patinatoarei Debi Thomas. Multi au considerat aceasta performanta ca fiind cea mai mare din cariera sa. Katarina a avut cel mai puternic program al carierei sale, reusind cinci sarituri triple, incluzand un triplu loop. In 1988 a trecut la profesionisti, lucru foarte neobisnuit pentru atletii Germaniei de Est. La inceput a petrecut trei ani intr-un turneu in Statele Unite alaturi de Brian Boitano, deasemenea medaliat cu aur. Show-ul lor, "Witt and Boitano Skating" a fost un adevarat succes. Witt a devenit actrita, jucand in filmul „Carmen on Ice”, filmat in 1989. Un an mai tarziu a castigat premiul Emmy pentru rolul din acest film. Turneul de adio a avut loc in lunile februarie si martie ale anului 2008. Katarina Witt a devenit cea de a doua femeie din istoria patinajului artistic care a reusit sa-si apere titlurile olimpice.

Alberto Tomba - La Bomba

Vorbim in minutele urmatoare despre un skior ce a facut mega performata in deceniul 8 al secolului trecut. Alberto Tomba este un nume foarte cunoscut in lumea ski-ului alpin. S-a nascut pe 16 decembrie 1966 si a devenit campion la slalom si giant slalom in anii 1980 si 1990. Tomba a castigat trei medalii de aur la Jocurile Olimpice, doua la Campionatele Mondiale si noua la Cupa Mondiala. Printre jucatori era cunoscut sub numele de „Tomba La Bomba”. La varsta de 19 ani isi face debutul la Cupa Mondiala, dupa trei medalii castigate la Cupa Europeana. Pe data de 27 noiembrie 1987, Tomba inscrie prima victorie la Cupa Mondiala, intr-un slalom la Sestriere, Italia. Doua zile mai tarziu, a castigat un giant slalom, invingandu-si idolul, Ingemar Stenmark. Acum era evident ca Alberto Tomba era o forta pe care lumea ski-ului alpin avea sa o ia in considerare. Urmeaza sa castige noua competitii in acel sezon, iar la sfarsit a iesit pe locul secund, in Elvetia. De asemenea a concurat in „Super G”, un eveniment pe care l-a continuat pana in 1989, cu toate ca niciodata nu a terminat pe un loc mai bun decat 4. In 1988, la Jocurile Olimpice de iarna de la Calgary, Tomba a castigat medalii de aur la slalom si giant slalom pentru Italia. In urmatoarele doua sezoane, succesul sau a scazut. In 1989, la Campionatele Mondiale din Vail, Colorado, nu a reusit mai mult de un loc 6.

Ayrton Senna - Inceputurile ...

De-a lungul timpului am vorbit despre fotbal, baschet, patinaj, box da’ despre sporturi motorizate, deloc. Nu-i nimic pentru ca azi dedicam nu una ci doua interventii din emisiunea noastra in incercarea de a pune in lumina reflectoarelor unul dintre cei mai talentati piloti pe care i-a cunoscut Marele Circ. Ayrton Senna da Silva a devenit triplu campion mondial în acest sport în 1988, in 1990 si un an mai tarziu, in 1991. Debutul a avut loc în Marele Premiu al Braziliei când s-a clasat al şaisprezecelea pe grila de start, neterminând însă cursa din cauza unor probleme tehnice. A doua cursă - Marele Premiu al Africii de Sud - i-a adus şi primul punct, terminând cursa al şaselea. Adevărata sa valoare a fost însă dovedită în Marele Premiu al Principatului Monaco, cursa din acel an având loc pe ploaie. Plecat al treisprezecelea, Senna a avut o evoluţie de excepţie, iar în turul 19 îl depăşeşte pe Niki Lauda, in batalia pentru locul secund. Doar Alain Prost îi mai stătea în calea sa spre prima victorie din Formula 1 când directorul cursei de atunci, a decis să întrerupă cursa, motivând faptul ca nu se mai putea concura în condiţii de securitate. Practic Senna a fost oprit din drum spre prima sa victorie, pentru că în turul 31 când cursa a fost întreruptă era cu câteva secunde pe tur mai rapid decât Prost. Podiumul de la Monaco nu a fost singurul al anului, acestuia alăturâdui-se cele de la Silverstone si Estoril, astfel că Senna termină sezonul cu un total de 13 puncte. Primul an la Lotus avea să îi aducă şi prima victorie, propulsându-l între piloţii de top ai campionatului. Astfel, după un loc patru în Brazilia, la Estoril, acolo unde cu doar câteva luni înainte reuşise sa urce pe podium, a câştigat prima sa cursă, după ce a plecat din pole position, iar la final a stabilit cel mai bun tur de pistă. Pole position-ul de la Estoril a fost primul dintr-o serie incredibilă de 65, recordul său fiind doborât abia în 2006 de catre un alt copil teribil al Marelui Circ, Michael Schumacher. Câteva podiumuri şi clasări în puncte i-au adus lui Senna un binemeritat loc patru în campionatul mondial. Al doilea an alături de echipa britanică a fost la fel de productiv, Senna reuşind să se impună în cursele din Spania si Statele Unite ale Americii şi să obţină opt pole position-uri, cu unul mai mult decât în 1985. In 1987 Senna a terminat sezonul al treilea, după ce a câştigat două curse, la Monaco, prima din cele şase din principat, cinci fiind consecutive, şi din nou în SUA. Senna devenise "Honda's greatest son", aşa cum însuşi Soichiro Honda îl numea.

Ayrton Senna - Sfarsitul ...

Urmeaza şase ani petrecuţi la Mc Laren care au fost cei mai productivi din întreaga sa carieră. A câştigat trei titluri mondiale, de alte două ori fiind vicecampion mondial. A câştigat 35 de curse şi 49 de pole position-uri. În 1988, primul său an la Mc Laren a reuşit si primul sau titlu mondial, după o luptă la cuţite cu Alain Prost. Cei doi au câştigat împreună 15 din cele 16 curse ale sezonului, Senna reuşind sa urce pe cea mai inalta treapta a podiumului de opt ori. Ayrton s-a despărţit de McLaren după ce câştigase cursele din Japonia şi Australia, ultimele sale două victorii în Formula 1, înainte de a trece la Williams si era privit drept principalul candidat la titlul suprem al anului. A venit insa cursa de la Imola, cea mai neagră din întreaga istorie a Campionatului Mondial de Formula 1. În timpul calificărilor de vineri Rubens Barichello are parte de un accident foarte serios, dar brazilianul scapă cu viaţă. Apoi, după numai o zi, Roland Ratzenberger suferă un accident fatal. Vizibil marcat de aceste două evenimente, pe Rubens Barichello îl considera urmaşul său, Senna stătea în expectativă, neştiind dacă să concureze sau nu. Până la urmă decide să concureze, la urma urmei avea neapărată nevoie de victorie pentru că Michael Schumacher avea deja 20 puncte, iar el nici unul, iar în cazul în care va câştiga avea deja pregătit steagul Austriei pe care dorea să îl fluture în vânt în memoria lui Roland Ratzenberger. A plecat în cursă ca din puşcă, instalându-se la conducerea cursei, neştiind că seria evenimentelor negre va continua. Pe grilă Benneton-ul lui JJ Letho refuză să pornească, iar finlandezul este lovit puternic din spate de Pedro Lamy, astfel că era necesară neutralizarea cursei. După cinci tururi în spatele Safety Car-ului, cursa de reia, însă în turul şapte maşina lui Senna refuză să mai poată fi controlată în virajul Tamburello, ieşind în decor, izbindu-se de zidul de beton la o viteză de 218km/h. Asa s-a terminat cursa vietii lui Ayrton Senna. Am putea sa ne intrebam de ce, daca tot a avut premonitia sfarsitului, lucru usor de inteles din ezitarea de a intra in cursa, de ce a facut-o totusi. Posibilul raspuns ar putea veni din citatele urmatoare, citate ce apartin celui ce a fost Ayrton Senna: "Să fii al doilea înseamnă să fii primul care pierde". Sau si mai bine, "În Formula 1 eşti tot timpul expus la pericole. Pericolul de a te răni, pericolul de a muri. Este parte a vieţii şi ori o accepţi într-un mod profesionist, ori o abandonezi şi nu o mai faci. Mie îmi place însă aşa de mult încât nu mai pot să o abandonez."

Maradona - Mana lui Dumnezeu

Cel mai norocos fotbalist al tuturor timpurilor. El este cel despre care vorbim azi la rubricutza dedicata sportului. Diego Armando Maradona s-a nascut pe 30 octombrie 1960 in Argentina si este unul din cei mai mari fotbalisti ai lumii. Maradona este considerat de specialisti ca fiind cel mai mare jucator al tuturor timpurilor, impartind cu Pele titlul de Jucatorul Secolului decernat de FIFA, dupa ce a fost desemnat cel mai bun jucator al secolului 20 intr-un sondaj pe Internet initiat de aceasi federatie. De-alungul carierei sale de jucator profesionist Diego Maradona a jucat pentru Argentinos Juniors, Boca Juniors, F.C.Barcelona, S.S.C. Napoli, F.C. Sevilla si Newell's Old Boys. Maradona a jucat la primul sau turneu final al Cupei Mondiale in 1982. In primul meci, Argentina, campioana en-titre, a pierdut cu Belgia. Desi echipa a castigat convingator cu Ungaria si El Salvador calificandu-se in turul doi, drumul Argentinei n-a fost extrem de lung, fiind invinsi de catre Brazilia si de catre castigatorii turneului final de la acea editie, Italia. Maradona a jucat toate cele cinci meciuri fara sa fie schimbat, inscriind de doua ori contra Ungariei, dar fiind eliminat cu 5 minute inaintea finalului partidei cu Brazilia, pentru un fault dur. Maradona a condus echipa nationala a Argentinei, in calitate de capitan, spre victoria din 1986 a Cupei Mondiale, castigand finala din Mexic impotriva Republicii Federale Germania. In timpul Cupei Mondiale din 1986, Maradona si-a demonstrat talentul si calitatile de super jucator, fiind cel mai dinamic jucator al turneului final. A jucat fiecare minut din meciurile Argentinei, inscriind 5 goluri si oferind 5 pase de gol. Cele doua goluri marcate in sfertul de finala castigat cu 2-1 impotriva Angliei i-au consacrat legenda marelui jucator. Acest meci a fost jucat pe fondul conflictului armat din Insulele Falkland dintre cele doua natiuni, iar emotiile legate de acest conflict s-au facut simtite pe perioada desfasurarii meciului. Reluarile T.V. au relevat faptul ca primul gol marcat de Maradona impotriva Angliei a fost inscris cu mana. Maradona a fost evaziv descriind acest gol ca fiind inscris ,,putin cu capul lui Maradona si putin cu mana Lui Dumnezeu ". Astfel golul a fost numit ,,mana Lui Dumnezeu " sau "la mano de Dios." Al doilea gol al lui Maradona din acelasi meci cu Anglia a fost votat de catre F.I.F.A. ca cel mai frumos gol din istoria Cupei Mondiale. A recuperat mingea in jumatatea sa de teren si din 11 atingeri a alergat mai mult de jumatate din lungimea terenului, dribland 5 jucatori englezi si pe portarul Peter Shilton, introducand dupa această cursa mingea in poarta Angliei. Acest gol a fost desemat Golul Secolului. De-a lungul perioadei sale la Napoli, fotbalul international l-a consacrat pe Maradona. Jucand pentru alb-albaştrii din nationala Argentinei, Maradona a participat la 4 turnee consecutive ale Cupei Mondiale F.I.F.A., conducand Argentina la castigarea titlului mondial din 1986 si la castigarea medaliei de argint din 1990. Din pacate, asa cum se intampla, prea des chiar in viata, omul, isi poate ucide legenda. Uite de aceea nu avansam nici noi cu povestea lui Maradonn, orpidu-ne la anii cand era pur si simplu zeu al balonului rotund, fara a pomeni de anii ce au urmat si de panta descendenta pe care viata acestuia a apucat-o.

Mike Tyson - The Baddest Man on the Planet

Fara dubiu, Mike Tyson este unul dintre cei mai mari boxeuri ai lumii. Este, de altfel, cel mai tanar pugilist care a castigat WBC (World Boxing Council), WBA (World Boxing Association) si IBF (International Boxing Federation), si care, de altfel, a detinut toate aceste titluri in acelasi timp. Primul titlu l-a obtinut la varsta de 20 de ani. Denumit Kid Dynamite, Iron Mike sau The Baddest Man on the Planet, Tyson a castigat primele 19 meciuri prin KO. Urmeaza doua meciuri pe care le castiga prin decizia juriului. Pe 13 iunie 1986 incepe iar seria victoriilor prin care isi doboara adversarii in acelasi mod in care isi obisnuise fanii: prin KO. Tot in 1986, la Las Vegas castiga primul premiu WBC la categoria super grea. Un an mai tarziu isi mentine titlul castigat si reuseste sa castige tilul WBA la categoria super grea. Pe 1 august 1987 reuseste sa stranga cele trei mari titluri ale boxului: WBA, WBC si IBF. Astfel devine campion de necontestat la categoria super grea. Intre 1986 si 1989 nu poate fi invins, continuand sa-si doboare oponentii prin KO sau TKO. Urmeaza ani de glorie, dar si de infrangeri. S-a retras din lumea boxului profesionist in urma a doua infrangeri consecutive in anul 2005. A intrat in lumea cazinourilor, reusind astfel sa piarda tot ce reusise sa obtina de-alungul timpului. A fost acuzat de posesie si consum de droguri. In anul 2005, Mike Tyson a declarat: „Toata viata mea a fost o risipa. Am fost un dezastru. Vreau doar sa scap. Sunt cu adevarat rusinat de mine si de viata mea. Vreau sa fiu un misionar. Cred ca as putea face acest lucru pastrandu-mi totusi demnitatea. Vreau ca aceasta etapa din viata mea sa se incheie cat mai curand posibil.” In 2009 Mike Tyson s-a convertit la islam si a declarat ca si-a gasit in sfarsit pacea.

Ben Johnson - Racheta Neagra!

Despre fotbal am vorbit, despre tenis, asemenea, ba chiar si despre baschet. Pana acum insa n-am prea pomenit de atletism, desi chiar avem, ca romani, motive intemeiate s-o facem. Cu alta ocazie insa despre performantele noastre memorabile. O sa ne oprim, in editia de azi a emisiunii asupra unui alergator fabulos, Ben Johnson, unul din cei mai mari atleti ai anilor 80. Ben Johnson a castigat 2 medalii de bronz la Jocurile Olimpice si una de aur. A stabilit noi recorduri la 100m la Campionatele Mondiale din 1987. Din pacate anul 1988 a fost unul nu foarte norocos pentru Johnson. In luna februarie s-a accidentat. In timpul pauzei autoimpuse, necesare refacerii, Lewis, principalul sau adversar, castiga din ce in ce mai multe competitii. Era nevoie de o revenire in forta. Si ea s-a produs: Pe 24 septembrie, Johnson il invingea pe Lewis in finala Jocurilor Olimpice, depasind propriul record mondial, castigand in doar 9.93 secunde. Parea finalul perioadei negre a sportivului. N-avea sa fie insa asa, ba chiar dimpotriva. Dupa competitie, Ben Johnson a fost gasit pozitiv la testele antidoping. A fost descalificat trei zile mai tarziu, castigator fiind decalarat Carl Lewis. Iar raul era departe de a fi terminat. Dupa un timp a recunoscut ca folosea steroizi cand a castigat in 1987. In urma acestei declaratii i-a fost retras si acel record. Medalia de aur pe care Johnson a castigat-o initial a fost luata de Carl Lewis. Johnson a negat faptul ca a luat steroizi, iar antrenorul sau, explica intr-o carte de ce este imposibil ca atletul sa se fi dopat: „Ben Johnson prefera un anumit tip de steroizi, iar in analizele sale a fost gasit Stanozolol. El credea ca acesta il face sa isi simta corpul stramt”. Sigur, aceasta declaratie n-a schimbat cu nimic istoria insa noua, celor care ne-a fost dat privilegiul de a urmari intrecerea titanilor Johnson si Lewis pe pista de atletism, ne-a dat speranta, sau, daca vreti, posibilitatea de a ne autoconvinge ca intrecerile dintre cei doi au fost pline de sportivitate si ca performatele incredibile pe care cei doi le-au realizat in anii 80 au fost un omagiu adus unuia dintre cele mai mari secrete ale omenirii, corpul omenesc ale carui limite nu le cunoastem nici azi.

Alexei Yagudin - Vrajitorul ghetii

Poate ca nu exista sport mai potrivit date fiind gradele multe din termometru din ultimele zile decat patinajul. Si el este cel care isi trimite azi reprezentantul la 80 Remember. Pe data de 18 martie 1980 se nastea unul dintre cei mai mari patinatori ai Rusiei. Alexei Yagudin a inceput sa fie atras de patinajul artistic inca de la varsta de 4 ani. In 1996 castiga primul concurs: World Junior Figure Skating Championships. Doi ani mai tarziu castiga primul mare titlu din cariera sa la European Figure Skating Championships. Dupa numai o luna se clasa al cincilea la Jocurile Olimpice de iarna din Japonia. De la olimpiade a ajuns sa castige direct World Figure Skating Championships. Dupa ce pierde in fata lui Plushenko campionatele ruse, in 2000 revine in forta, castigand Campionatul Mondial. La Olimpiadele de iarna de la Salt Lake City, Yagudin castiga medalia de aur. Atunci a primit 4 note de 6 pentru prestatia sa de pe gheata, iar asta nu e putin lucru dat fiind ca pana atunci nici un alt patinator nu reusise acest lucru la Jocurile Olimpice. Din nefericire, in urma unei accidentari, s-a restras de pe gheata in anul 2003. Tot in 2003 a fost premiat cu Orer of Merit for the Fatherland. De ce aceasta importanta distinctie? Pai pentru ca Alexei Yagudin este de 4 ori campion mondial, de 2 ori campion mondial al patinajului artistic profesionist, de 3 ori campion european si nu in ultimul rand de 3 ori castigator al medaliei de aur la Grand Prix Final.

Michael Jordan

Fiecare sport are un rege al sau, iar baschetul nu face exceptie. Acest sportiv nu are nevoie de foarte multe prezentari. Numele sau spune totul: Michael Jordan. Jordan s-a nascut pe 17 februarie 1963 si si-a inceput cariera in baschet in anul 1980. A fost unul dintre cei mai bine cotati sportivi ai generatiei sale. A jucat intai pentru Tar Heel, echipa Universitatii din Carolina de Nord, reusind sa o duca pana in Campionatele Nationale din anul 1982. Anul 1984 marcheaza decisiv cariera sa, pentru ca este anul in care ajunge sa joace pentru Chicago Bulls si s-a facut rapid remarcat. Astfel a devenit una dintre “starurile” ligii NBA. Datorita aruncarilor sale, si-a castigat poreclele :Air Jordan” si “His Airness”. De asemenea a obtinut o reputatie de cel mai bun jucator in defensiva din baschet. Dupa cateva campionate castigate alarturi de Chicago Bulls, in anul 1993, Jordan se retrage pentru a urma o cariera in baseball. Dar iubirea pentru baschet a fost mai puternica, astfel incat doi ani mai tarziu a revenit la The Bulls. Anul 1999 desemneaza o a doua retragere, dar nici aceasta definitiva deoarece in 2001 s-a intors pentru inca doua sezoane ca membru al echipei Washington Wizards. Anul acesta a fost ales pentru Basketball Hall Of Fame, unde va fi gasit din luna septembrie. Si e firesc sa isi gaseasca locul in galeria de aur a marilor jucatori de baschet atata vreme cat, de-a lungul carierei, a castigat diferite premii si titluri, precum premuil NBA Defensive Player of the Year, evident, tot in anii 80 mai precis in 1988. In prezent, este managerul echipei de baschet Charlotte Bobcats din Carolina de Nord.

Davis Phinney

A sosit momentul ca la 80 Remember sa vorbim si despre un alt sport, poate mai la-ndemana pentru multi dintre noi decat tenisul sau gimnastica dar categoric, mult mai costisitor decat batutul mingii pe maidan, in spatele blocului. Sigur, sportul asta poate fi facut si pentru a atinge inalta performanta insa nu e cazul meu si, cu siguranta, nici al multora dintre voi. Nu ca nu ne-ar placea sa mergem pe bicicleta, da’ la noi, in Bucuresti, e greu sa pui bazele unui inceput serios de antrenament daca, ori de cate ori iesi cu bicla pentru o tura, asa, de incalzire prin cartier, Bobitza, Grivei, Rex sau cum i-o mai chema pe patrupezii pe care primaria nu vrea cu totdinadinsul sa-i adune de pe strazi, ei bine, patrupezii astia au mereu ceva impotriva marii tale performante si te latra de parca ar fi tifosii italieni pe stadion. In alte tari insa … Hai c-am divagat. Davis Phinney este eroul povestii noastre cu sportivi. De data asta e si mai important pentru ca domnia sa chiar a facut performanta notabila in anii 80. Mai precis in 1986, devenind primul american din istorie care a castigat celebrul Tur al Frantei. Si asta a fost inceputul. Pentru ca i-a placut, l-a mai castigat o data, anul urmator, in 1987. A castigat si titlul pus la bataie de USPRO National Road Championship, plus o medalie de bronz in 1984. Nici retragerea din competitii nu l-a putut determina sa stea departe de ciclism, devenind, in foarte scurta vreme un reputat comentator al curselor cicliste, jurnalist ba chiar o vreme a cochetat si cu schiul alpin. Din nefericire, la 40 de ani, Davis a fost diagnosticat cu boala Parkinson, lucru care l-a determinat ca in 2004 sa infiinteze Fundatia Davis Phinney, fundatie care sustine si finanteaza cercetarile in ceea ce priveste terapia in cazul acestei cumplite boli.

Marat Safin

Editia de 80 Remeber de astazi ne prilejuieste intoarcerea in U.R.S.S. insa de aceasta data povestea e una frumoasa si are stricta legatura cu sportul alb. Marat Mikhailovich Safin a fost considerat cel mai mare jucator de tenis al Rusiei si, pentru o vreme, chiar al intregii lumi. S-a nascut pe data de 27 ianuarie 1980 si este fratele mai mare al Dianarei Safina, deasemenea jucatoare de tenis. Marat si-a inceput cariera in tenisul profesionist in 1997. S-a bucurat de primul loc in topul tenismanilor timp de aproape 5 luni, intre noiembrie 2000 si aprilie 2001. A obtinut primul titul de Grand Slam la U.S Open-ul din 2000 dupa ce l-a invins pe Pete Sampras si a castigat si Australian Open-ul in 2005. Desi nu ii prea place sa joace pe terenurile de iarba, a devenit primul rus care a ajuns in semifinalele Wimbledon-ului la Championship-ul in anul 2008. Aici a fost invins de Roger Federer, despre care am vorbit deja la 80 Remember si ceva imi spune ca o sa mai vorbim. Marat Safin a ajutat Rusia sa castige prima Cupa Davis in anul 2002, invingand Franta in runda finala. Iar asta nu a fost singura performanta notabila a Rusiei la cupa Davis pentru ca Marat a mai castigat-o odata si in anul 2006. A condus Rusia catre victorie dupa ce i-a invins pe Augustin Callieri si Jose Acasuso. In prezent, Safin este pe locul 23 in topul oficial al jucatorilor de tenis din intreaga lume.

Andreea Raducan

In ziua de 30 septembrie 1983 se nastea, in Romania o fetita ce avea sa aduca Romaniei, o data in plus, recunoastere si faima mondiala. Parintii au botezat-o Andreea Raducan. Micuta Andreea a facut parte din "noua generatie" de gimnaste romance crescute sa continue traditia de excelenta a gimnasticii romanesti, si sa preia stafeta dupa retragerea medaliatelor olimpice Lavinia Milosovici si Gina Gogean. A inceput gimnastica la o varsta frageda si anume la patru ani si jumatate, in orasul natal, Barlad. Raducan si-a facut debutul international in 1998 la Campionatele Europene de Juniori din Belgia. Aici s-a clasat pe locul 4 la individual compus. In 1999 a participat la Campionatele Mondiale din China, unde a castigat finala la sol. Tot aici a ocupat locul 5 la individual compus. Andreea Raducan a facut parte din echipa de gimnastica a Romaniei la Olimpiada de la Sydney, unde a castigat medalia de aur pe echipe. La sfarsitul competitiei de individual compus, primele trei locul erau ocupate, in ordine, de Andreea, Simona Amanar si Maria Olaru. Din nefericire, dupa terminarea concursului Comitetul Olimpic International a anuntat ca Andreea Raducan a fost testata pozitiv pentru pseudoefedrina, o substanta interzisa. In ciuda apelurilor formale inaintate de Andreea, echipa romana de gimnastica si Federatia Romana de Gimnastica, decizia de a o descalifica pe gimnasta a ramas definitiva. Insa acesta n-avea sa fie finalul. In 2001 a participat la Campionatele Mondiale din Belgia, unde a castigat medalia de aur pe echipe. In probele individuale s-a clasat pe locul intai la sol si barna si pe locul al treilea la individual compus. Din nefericire, anul 2002 a fost marcat de accidentari si probleme extra-sportive. Poata ca de aceea, dupa o performanta mult sub asteptari la Campionatele Mondiale din Ungaria, Andreea Raducan s-a retras din activitatea competitionala. Insa chiar si asa, cu acest din urma insucces, Andreea Raducan a fost unul dintre cei mai buni ambasadori ai Romaniei in general si ai gimnasticii in special.

Magicianul Roger Federer

Roge, The Fed, The Dominator, FedEx, The Magician of Precision, The Swiss Maestro. Probabil ca aceste nume nu va spun nimic la o prima ascultare, dar toate reprezinta o singura persoana: Roger Federer. Jucatorul de tenis elvetian s-a nascut pe data de 8 august 1981 in Binningen, Elvetia. Si-a inceput cariera de tenis la frageda varsta de 8 ani. Interesant este ca a vrut initial sa devina jucator de fotbal, dar a renuntat la aceasta idee si a decis sa faca o cariera in tenisul de camp. In anul 2003 a infiintat „Roger Federer Foundation” pentru ajutorarea copiilor din Africa de Sud, iar in aprilie 2006 a devenit ambasador al UNICEF. Din februarie 2004 se afla pe primul loc in ierarhia tenisului masculin. A fost desemnat cel mai bun sportiv european al anului 2007. Pe 26 februarie 2007 a devenit noul detinator al recordului de consecventa si longevitate: 160 de saptamani consecutiv petrecute ca lider al clasamentului mondial masculin detronandu-l pe americanul Jimmy Connors. Pe 8 iulie 2007 a castigat turneul de tenis de la Wimbledon pentru a cincea oara consecutiv egaland recordul lui Bjon Borg. Pe 19 august 2007 a castigat al 50-lea titlu al carierei cu o victorie in fata americanului James Blake, totodata devenind al 5-lea cel mai tanar jucator (26 de ani si 11 zile) care castiga cel putin 50 de titluri in cariera. In prezent, Federer se afla pe locul 2 in ATP. Oricum, mai multe despre Roger Federer si alti tenismani de exceptie din anii 80 sau nascuti in acel deceniu, vom vorbi pe larg in editia speciala a emisiunii 80 Remember care se va ocupa, in exclusivitate, la sectiunea povestiri din anii 80, doar de sportul alb.

Ronaldinho - Zeul balonului rotund!

Nu stiu de ce dar pare sa nu existe, si iata, ne gasim deja la a treia editie, nu pare sa existe spuneam 80 Remember fara fotbal. Atata doar ca, de data asta nu vom vorbi despre vreo echipa, meci sau intamplare cu suporteri din anii 80 ci despre un jucator ce s-a nascut in deceniul 80 al secolului trecut. Cel despre care vreau sa va povestesc acum ar putea fi Banel Nicolita numai ca … asemanarile dintre jucatorul Stelei si subiectul povestii noastre sunt la fel de multe ca si deosebirile. E drept ca si Banel al nostru, dar si personajul principal al povestirii provin din familii sarace, ca fiecare a avut mai multi frati si ca pentru amandoi fotbalul a insemnat biletul de iesire din anonimat ba chiar si calea spre o viata mult mai buna decat au visat vreodata pe maidanul unde au bagat prima oara mingea-n ate. Si atat cu asemanarile. Caci in timp ce despre Banel nu stim sigur cand s-a nascut, ma rog, pe undeva prin anii 80, dar tatal sau l-a declarat la starea civila abia pe la 2 ani si 10 luni, ca asa o fi traditia in Faurei, sau din cauza ca petrecerea data de, din nou, proaspatul tatic, bucuros de noul fecior, a tinul cu vreo 2 ani, 9 luni si vreo 27 de zile mai mult decat celebrele petreceri din basme ce tineau doar 3 zile si trei nopti, despre Ronaldinho stim clar ca a vazut lumina zilei pe 21 martie 1980 in tara celebrului carnaval si a si mai celebrei, in lumea microbistilor, plaje Copacabana. De ce Ronaldinho? Simplu! Pentru ca, atunci cand a fost selectat la echipa nationala, Ronaldo de Assis Moreira, trebuia sa fie deosebit cumva de mult mai batranul, veteran aproape, Ronaldo. Asa ca, firesc, plecand de la porecla "asta micu’", s-a ajuns si mai firesc la "Ronaldo ala micu’" adica Ronaldinho. Mic-mic, da’ vanjos si gata sa nu-si dea autogol in meciuri decisive cu, hai sa zicem ,Real Madrid ,ci fix in poarta adversarilor, uite d-aia a obţinut Balonul de Aur pentru cel mai bun jucător pe anul 2005. O sa ziceti ca de rautacios am zis-o p-aia cu autogolul in meciul cu Real Madrid ... Ei bine, nu. Caci ar fi fost posibil s-o faca dat fiind ca a imbracat pana de curand tricoul Barcei. Da’ n-a dat autogol. Si bine a facut. Pentru ca, fiind cuminte si bun peste masura, in 2007 a fost cel mai bine platit jucator de fotbal de pe planeta.