Steagul Uniunii Europene

Urmeaza o lectie de istorie, evident comunitara. Nu, nu despre cainii comunitari ci despre Comunitatea Europeana, Uniunea Europeana si asa mai departe. Ne oprim, din multele lucruri pe care le-am putea discuta despre tot ce inseamna Uniunea Europeana si simbolurile ei, asupra unuia care are directa legatura cu deceniul 80 al secolului trecut, adica alegerea steagului Uniunii, bucata aia de panza cu stelute care a creat atata confuzie un randul politicienilor romani, de nu stiau saracii nici cate stele sunt pe steag si evident, nici ce reprezinta. Steagul european e format dintr-un cerc de douăsprezece stele aurii pe un fundal albastru. Deşi steagul este asociat de obicei cu Uniunea Europeană, a fost folosit iniţial de Consiliul Europei, pentru a reprezenta acest continent ca un întreg. Steagul a fost adoptat iniţial de Consiliul Europei la 8 decembrie 1955, proiectul câştigător aparţinându-i lui Arsène Heitz. Comunitatea Europeană l-a adoptat la 26 mai 1986. Uniunea Europeană, care a fost înfinţată prin Tratatul de la Maastricht în 1992 pentru a înlocui Comunitatea Europeană şi a-i prelua atribuţiile, a adoptat de asemenea acest steag. De atunci, utilizarea lui a stat sub controlul atât al Consiliului Europei, cât şi al Uniunii Europene. Steagul apare pe aversul tuturor bancnotelor euro, iar stelele pe monedele euro, precum şi pe permisele de conducere şi plăcuţele de înmatriculare eliberate în ţările membre ale UE. Numărul de stele de pe steag este fix (12), şi nu are legătură cu numărul de state membre ale Uniunii, asa cum gresit am tot auzit, noi romanii, pe la televizor. E drept insa ca ideea asta a numarului de stele egal cu tarile membre s-a vehiculat in mediile decizionale ale Comunitatii Europene. În 1953, Consiliul Europei avea 15 membri, asa ca s-a propus ca steagul să aibă câte o stea pentru fiecare membru, insa numarul avea sa ramana, din acel moment acelasi, indiferent de numarul de tari ce ar fi intrat ulterior in Uniunea Europeana. Germania Federala a obiectat la această măsură, deoarece unul dintre membri era regiunea disputată Saarland, iar o stea proprie ar fi implicat suveranitatea acestei regiuni. Franţa a obiectat la un proiect cu paisprezece stele, deoarece acest lucru ar fi implicat automat integrarea Saarlandului în Germania. În cele din urmă, a fost adoptat numărul 12, ca simbol al perfecţiunii, fără conotaţii politice. Acum, chestiunea asta cu perfectiunea s-ar putea sa fie putin cam supraevaluata da’ ce sa-i faci, vorba latinului, La Roma faci ce fac romanii iar noi, romanii, ne-am asezat cam prea tarziu la masa Uniunii Europene ca sa mai putem sa le explicam 1: ca noi nu suntem perfecti, 2: nici ei, 3 :ca e bine asa ca asta ne face unici. Speram insa in unitate prin diversitate in Uniunea Europeana, si succese fara de margini sub drapelul Europei Unite.