Daramarea Bisericii Sf. Vineri

20 iunie 1987. O zi senina de vara, fara mari surprize in palarie. Insa fara surprize doar la nivelul vremii caci vremurile, dragii mei, nu erau tocmai linistite in Romania. La data de 19 iunie 1987 biserica Sfanta Vineri-Herasca din Bucuresti, a fost rasa de pe fata pamantului de catre regimul Ceausescu chiar intr-o zi de vineri. La ordinul total gratuit al Elenei Ceausescu, sub pretextul sistematizarii Bucurestiului, a cazut sub loviturile unor infractori de cea mai joasa speta una dintre marile ctitorii ale Bisericii Ortodoxe. Totul in numai cateva zeci de minute. Cat timp ii luase echipei s-o reconditioneze si s-o modernizeze dupa cutremurul din 77? 8 ani. 8 ani si peste doua milioane opt sute de mii de lei. Pretextul? Casa Domnului nu lasa posibilitatea sa fie construite casele Domnilor, pardon, tovarasilor ... Caci cine ar fi putut fi beneficiarii unor astfel de jocuri daca nu potentatii acelor zile? Iar potentatii dornici sa se mute in buricul Bucurestiului erau sprijiniti chiar de numarul 2 in ierarhia comunista. Elena Ceausescu. Tragedia acestei biserici a inceput pe 9 iunie 1987, cand reprezentantii primariei, veniti in curtea bisericii au pronuntat ultimatumul: constructia blocului «era cea mai buna solutie». Si asta nu a fost totul: Fatidic, pe 13 iunie, in curtea bisericii Sf. Vineri, si-a facut aparitia chiar Elena Ceausescu. Insotitoarea ei ii tot arata cate ceva cu mana, iar ea, dupa cateva secunde, a zis: "Jos porcaria!". Iar asta a fost practic sentinta. Soarta bisericii Sf. Vineri fusese pecetluita. Pe 14 iunie 1987, parintele Gelu Bogdan, un om a carui viata este, dupa cum va voi povesti in continuare indisolubil legata de biserica Sf. Vineri, a savarsit ultima Liturghie. In zorii zilei de 15 iunie, biserica era inconjurata cu panouri inalte de peste doi metri. Sfantul lacas isi traia ultimele ore. Pe 16 iunie 1987, intreaga casa parohiala, de altfel muzeu si biblioteca in egala masura, o constructie ce data inca din 1887, fusese deja daramata. Si a urmat fatidica zi de 19 iunie. Demolarea bisericii a inceput la orele 18.00. Pentru prima oara in Romania oamenii adunati la fata locului au strigat: „Jos comunismul! Jos Ceausescu!“. S-au operat arestari, insa lumea nu ceda. Muncitorii au refuzat sa darame biserica asa ca au fost adusi puscariasi, carora li s-a promis reducerea pedepsei. Totul, pentru a duce la bun sfarsit distrugerea din temelii a unui locas sfant. Iata cum descrie preotul Gelu Bogdan finalul bisericii: "In scurt timp, din vestita biserica nu mai ramasese nimic. Doar un covor de lumanari se asternuse pe locul stravechii ctitorii, lumanari care plangeau tragedia neamului romanesc". Insa, daca ai suficienta rabdare si evident credinta in Dumnezeu, istoria se schimba ... Uneori in bine. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, PF Daniel, a sfinţit in luna martie a anului trecut piatra de temelie a noului locaş de cult, care se va ridica aproape de locul unde a existat în perioada comunistă Biserica Sfânta Vineri. Părintele Gelu Bogdan fostul si iata noul paroh al bisericii Sf. Vineri a spus cu lacrimi in ochi: "Asistăm la un nou început, o întărire spirituală pentru toţi creştinii din zona Bisericii Sfinta Vineri şi pentru toţi cei care, în 1987, plângeau şi aprindeau lumânări pe locul bisericii demolate. A fost atunci un covor de lumânări care ardeau neîntrerupt".