Startul in revolutiile anticomuniste - Polonia

Toamna Natiunilor sau Toamna lui '89 a marcat un moment istoric de mare insemnatate pentru intreaga omenire: caderea comunismului in Europa - primul pas care a dus la colapsul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) si, implicit, la sfarsitul celei mai tensionate perioade din istorie: Razboiul Rece. Tarile din Europa Centrala si de Est, care erau conduse de regimuri comuniste, au pornit un val revolutionar, produs in mare parte fara violenta si varsare de sange, rasturnand sistemele totalitare. Polonia a dat startul revolutiei anticomuniste, fiind un model de lupta pasnica impotriva sistemului. Polonezii au fost singurii care au contestat în mod repetat regimul comunist, organizând revoluţii importante în 1956, 1968, 1970, 1976 şi în 1980. Solidaritatea, ultima din aceste provocări, a fost o alternativă mai credibilă pentru comunism decât orice altă mişcare din Europa Centrală. Influenţa sa în regiune a fost imensă, chiar şi după ce generalul Wojciech Jaruzelski a ordonat aducerea tancurilor şi a brigăzilor poliţieneşti mobile, instaurând legea marţială la data de 13 decembrie 1981. Drept rezultat al experimentului Solidaritatea, în Polonia au apărut mult mai mulţi oameni cu experienţă în activismul politic independent decât în oricare altă parte, procentul crescând aici poate chiar cu 100%. Sindicatul "Solidaritatea", condus de electricianul Lech Walesa a devenit in timp o forta politica. Chiar daca membrii ei au fost vanati de autoritati, organizatia a rezistat cu sprijinul Bisericii Catolice.Cert este ca la alegerile parlamentare din 4 iunie 1989, Solidaritatea a castigat 99% din locurile din legislative, fapt care a dus la constituirea primului guvern democratic din cadrul blocului tarilor comuniste in septembrie 1989. Walesa a devenit presedintele Poloniei, fiind unul dintre simbolurile actuale ale luptei anticomuniste, el fiind de altfel laureat al Premiului Nobel pentru Pace in 1983.