Sambata de la ora 18, 80 REMEMBER la RRM Student FM

Va invit la o calatorie in timp, mai precis in deceniul 8 al secolului trecut. De ce anii 80? Pentru ca putinor decenii din istoria recenta a Omenirii le-a fost dat sa fie atat de pline. Muzica exceptionala, descoperiri miraculoase, cuceriri ale tehnicii si asa mai departe. Toate intamplarile anilor 80 ce au marcat intr-un fel sau altul istoria lumii vor fi aduse in discutie in aceasta emisiune, editie de editie, numai pe 103 cu 4 FM. Si evident, pe blog!

duminică, 27 septembrie 2009

Milli Vanilli - Girl I'm Gonna Miss You

Milli Vanilli revine la 80 Remember tot dupa 20 de ani. De data aceasta piesa lor cea mai buna este Girl I'm Gonna Miss You. Pe 29 septembrie 1989, aceasta este numita no.1-ul Billboard Hot 100. De asemenea a obtinut locul 2 in UK Singles Chart. Nu am exagerat cand am spus ca este cea mai buna piesa, dovada fiind si pozitiile pe care le-a ocupat in topurile anului 1989. De exemplu, norvegienii au asezat-o pe 4, francezii si australienii pe 3, iar germanii, irlandezii si suedezii pe 2. No.1 a devenit in Swiss Singles Chart, Dutch Top 40 si Austrian Singles Chart.

Lumea lui Jimmy - Partea I


Lumea lui Jimmy. Sub acest titlu publica Washington Post la 28 septembrie 1980 un emotionant reportaj despre un baietel de culoare in varsta de 8 ani obligat de soarta sa se drogheze in suburbiile capitalei federale Washington. Semnatara articolului era Janet Cook, o tanara jurnalista de culoare care se alaturase nu cu mult timp in urma echipei de reporteri investigatori coordonati de celebrul Bob Woodward (cel care declansase alaturi de colegul sau Carl Bernstein celebra ancheta Watergate, ancheta ce dusese la destituirea presedintelui Nixon). Materialul lui Cook a fost recompensat un an mai tarziu cu cea mai inalta distinctie de presa din istoria lumii: Premiul Pulitzer. La cateva zile de la primirea fabulosului premiu, redactia Washington Post returneaza insa premiul, gest fara precedent in istoria de 64 de ani, pe atunci, a acestei distinctii. Imediat dupa publicarea materialului in Washington Post - una dintre cele mai credibile si mai longevive gazete americane -, s-a creat o adevarata plasa de umanitate in jurul cazului micutului Jimmy. Ca si in cazul atator altor materiale sociale de impact, o drama a unui singur om e mai zguduitoare decat drama unei intregi comunitati aflate in suferinta. Jimmy era prototipul copilului negru, obligat de un tata vitreg sa se drogheze ca sa reziste vietii. Dar, ca de atatea alte ori, emotionandu-se, oamenii au vrut sa afle cine este Jimmy, unde locuieste, ce s-a intamplat cu el. Chiar dupa publicarea reportajului, primarul de atunci al Washington D.C. - Marion Barry - a comandat o ancheta pentru a-l gasi si a-l ajuta pe micul Jimmy. A apelat mai intai la autoarea reportajului, care nu a vrut sub nici o forma sa dezvaluie identitatea baiatului, apoi au fost rugati editorii si sefii ei de la Washington Post sa furnizeze informatii primariei, numai ca si acestia erau neputinciosi, nu stiau mai multe decat spusese Cook insasi in reportajul sau.

Lumea lui Jimmy - Partea II


Superiorii lui Cook au presat-o sa dezvaluie adresa baiatului, dar jurnalista le-a spus ca amantul mamei lui Jimmy a amenintat-o cu moartea daca va dezvalui adresa lor. Ceva nu era in regula. Ancheta a durat ceva vreme, suficienta cat Janet Cook sa primeasca distinctia Pulitzer. Suficienta insa si pentru ca agentiile straine sa fie interesate de tanara jurnalista astfel incat sa-i verifice CV-ul si dosarul. Cand se angajase la Washington Post, ea trecuse in CV ca este absolventa a unor universitati prestigioase din Europa, printre care Sorbonne din Franta si Vassar College din Spania. Primii care s-au sesizat au fost cei de la AFP, care dupa primirea distinctiei de catre Cook au descoperit ca aceasta mintise. Nici studiile din Franta si nici cele din Spania nu erau reale. Nici faptul ca jurnalista ar fi cunoscut foarte bine patru limbi straine. Sesizarea AFP a coincis cu o constatare stupefianta a primariei din Washington: Jimmy boy nu exista! Astfel ca, la o zi dupa primirea distinctiei Pulitzer, Cook nu a mai avut ce sa faca si a trebuit sa recunoasca faptul ca intr-adevar Jimmy nu exista in realitate. Baiatul care bulversase America si induiosatoarea lui poveste fusesera in intregime inventate. Washington Post a anuntat printr-o conferinta de presa ca regreta enorm faptul ca nu a verificat materialul jurnalistei si ca renunta la contractul cu aceasta. Vizibil jenati, cei de la Post au returnat imediat Premiul Pulitzer, un gest fara precedent in istoria prestigioasei distinctii, desi existasera si alte discutii de-a lungul timpului despre posibilitatea retragerii unui premiu acordat, dar organizatia nu a cerut niciodata in toata istoria sa inapoi nici o distinctie acordata.

Break My Stride

In anul 1983, Matthew Wilder a lansat un mega hit: Break My Stride. Dupa acesta au fost facute multe cover-uri, dar despre asta vorbim putin mai tarziu. Inclus pe albumul I Don’t Speak the Language, single-ul a intrat direct pe locul 5 in U.S. Hot 100 si pe 4 in Marea Britanie. In U.S. ARC Weekly Top 40 Chart, piesa a urcat pe pozitia a 3-a. In U.S. Cashbox Chart, single-ul lui Wilder nu s-a oprit pana nu a ajuns pe pozitia a 2-a, unde a stationat timp de doua saptamani. Break My Stride a lovit pana si Billboard Hot Black Singles Charts pentru 4 saptamani. In Marea Britanie, piesa a fost certificata cu argint in urma vanzarii a peste 200 mii de copii.



Pe la sfarsitul anului 2004, formatia de origine germana, Blue Lagoon a facut cover dupa Break My Stride. Single-ul a devenit hit in diferite tari europene, printre care se afla Austria, Germania, Suedia si Danemarca, tari in care piesa a ajuns in Top 10. In Austrian Singles Chart, Break My Stride a intrat pe locul 6, in Danish Singles Chart pe 10, in French Singles Chart pe 18, iar in Swiss Singles Chart pe 15. German Singles Chart a clasat-o pe pozitia 2, iar Swedish Singles Chart pe 4. Tot in Germania, Break My Stride a fost certificata cu aur pentru vanzarea a 150 mii de copii.

The Color of Money

The Color of Money sau Culoarea banilor e un film extrem de interesant aparut in anul 1986 si bazat, pe romanul omonim al scriitorului Walter Tevis, roman aparut cu doi ani in urma, in 1984. Povestea din Culoarea banilor este de fapt continuarea aventurilor jucatorului de biliard Eddie "Fast Eddie" Felson, interpretat de Paul Newman, aventuri ecranizate deja in filmul The Hustler in 1961. Actiunea din Culoarea banilor se petrece la 20 de ani distanta fata de aventurile pe care Eddie le-a trait in The Hustler. Eddie se gaseste deja in afara competitiilor de biliard. Ideea e ca, Tevis, autorul romanului Culoarea banilor a si scris o varianta de scenariu, evident inspirata de carte insa producatorii filmului au refuzat-o, din intreaga colaborare ramanand valabil doar titlul filmului si personajul principal. Dincolo de prestatia de exceptie a lui Paul Newman, filmul a beneficiat si de alte nume grele: Tom Cruise in rolul lui Vincent Lauria, protejatul si in acelasi timp rivalul lui Eddie, Mary Elsabeth Mastrantonio, Helen Shaver si John Turturo. Si daca toata aceasta pleiada n-ar fi fost suficienta, tusa regizorala a lui Martin Scorsese a facut ca filmul sa devina interesant pentru Globurile de Aur si pentru premiile Oscar. E drept ca la Globuri nu s-a ales decat cu nominalizari insa atunci cand a venit vremea Oscarului, Paul Newman a fost categorisit cel mai bun actor intr-un rol principal.



Hai sa vorbim si despre coloana sonora. Una de exceptie din care chiar am fi avut de ales orice piesa, la intamplare. Ne-am multumit insa cu una pe care o consideram crème de la crème. Super-piesa lui Frank Sinatra – Strangers in the night.

Bow Wow Wow - I Want Candy

Lansata in 1982, I want Candy a fost primul single al trupei Bow Wow Wow. Piesa, un cover facut dupa hit-ul celor de la Strangeloves, de abia a atins Top 50, dar a devenit un new wave classic de durata. Aceasta este deseori asociata cu muzica pop a anilor 80. I Want Candy a aparut in doua topuri VH1: VH1's 100 Greatest Songs of the 80s, unde a intrat pe locul 86 si 100 Greatest One Hit Wonders of the 80s, ocupand pozitia a 8-a. Piesa celor de la Bow Wow Wow este deseori inclusa pe soundtrack-ul filmelor ce au actiunea in anii 80. De asemenea trebuia sa fie folosita pentru jocul de PlayStation2: Guitar Hero: Rocks the 80s., dar a fost scos din joc din motive necunoscute. Cat despre topurile din lume, I Want Candy a intrat in UK Singles Chart pe locul 9, aceasta fiind si cea mai inalta pozitie pe care a reusit-o. In Australia a obtinut locul 39, iar in Statele Unite ale Americii 62, 36 si 22 in US Billboard Hot 100, US Billboard Hot Dance Play, respectiv US Billboard Top Rock Tracks.

Primul telefon mobil

Istoria telefonului mobil nu insumeaza decit 20 de ani. In urma cu doua decenii, primul mobil aparut pe piata – oricum o raritate - era o adevarat "caramida"."Caramida" – stramos al actualelor mobile, cintarea in 1984 aproape jumatate de kilogram si oferea doar o jumatate de ora de convorbiri, fiind vindut in SUA la pretul de 4 dolari. Cu toate aceste inconveniente, aparitia sa pe piata a fost un mare succes. Mii de americani au stat la coada pentru a-si cumpara Motorola DynaTAC 8000X, primul telefon mobil din istorie. A fost creatia designerului Rudy Krolopp. I-a fost incredintat acest proiect de catre Martin Cooper, seful departamentului de cercetare in domeniul wireless al Motorola. "Martin Cooper m-a chemat in biroul sau in decembrie 1972 si mi-a spus ca vrea sa construim un telefon mobil", isi aminteste Krolopp. "Si l-am intrebat ce naiba e un telefon mobil?" Din acel moment, lui Krolopp i s-au dat 6 saptamani pentru a schita primul proiect. Aceasta graba era usor de inteles: Comisia Federala pentru Comunicatii a SUA tocmai lua in calcul acordarea unei licente firmei AT&T pentru realizarea de retele de telefonie wireless pe pietele mici din SUA. In conditiile in care gigantul AT&T lua in calcul chiar producerea de telefoane fara fir, Motorola nu a vrut sa fie lasata pe dinafara pe o piata pe care a intuit ca se vor face miliarde de dolari. Dupa intilnirea cu seful sau, Krolopp si-a adunat echipa si a construit un prototip de telefon mobil. "Le-am spus tuturor celor din birou ca cine nu crede in acest proiect e liber sa plece", isi aminteste Krolopp. Dar nimeni nu a facut-o. Si a durat 10 ani, cu investitii totale de 100 milioane de dolari in cercetare, pina cind telefonul a fost prezentat oficial, in 1983. Avem si o istorie, in imagini, a evolutiei telefoanelor mobile. Va recunoasteti mobilul in pozele alaturate?

Katarina Witt - Magie pe gheata

Patinajul isi face loc incetul cu incetul in cadrul emisiunii noastre. Mai exact, campioana patinajului artistic, Katarina Witt. S-a nascut in luna decembrie a anului 1965 in Germania, tara pe care a si reprezentat-o la campionate. A castigat doua medalii de aur la Olimpiade: prima la Sarajevo in anul 1984 si a doua in 1988 la Calgary. A fost campioana mondiala in 1984, 1985, 1987 si 1988. A avut de sase ori la rand titlul de campioana europeana (1983-1988). Recordurile sale au facut-o una dintre cele mai de succes figuri ale patinajului artistic din intreaga lume. In 1987, Witt a castigat titlul mondial pe care il pierduse cu un an in urma in fata patinatoarei Debi Thomas. Multi au considerat aceasta performanta ca fiind cea mai mare din cariera sa. Katarina a avut cel mai puternic program al carierei sale, reusind cinci sarituri triple, incluzand un triplu loop. In 1988 a trecut la profesionisti, lucru foarte neobisnuit pentru atletii Germaniei de Est. La inceput a petrecut trei ani intr-un turneu in Statele Unite alaturi de Brian Boitano, deasemenea medaliat cu aur. Show-ul lor, "Witt and Boitano Skating" a fost un adevarat succes. Witt a devenit actrita, jucand in filmul „Carmen on Ice”, filmat in 1989. Un an mai tarziu a castigat premiul Emmy pentru rolul din acest film. Turneul de adio a avut loc in lunile februarie si martie ale anului 2008. Katarina Witt a devenit cea de a doua femeie din istoria patinajului artistic care a reusit sa-si apere titlurile olimpice.

Meat Loaf - Atunci si acum!

La Arc Peste Timp vine astazi Michael Lee Aday, cunoscut sub numele de scena Meat Loaf, cantaret si actor de origine americana. Prin anul 1981, Meat Loaf colaboreaza cu Cher pentru albumul Dead Ringer, astfel luand nastere single-ul Dead Ringer for Love. Piesa a fost scrisa initial pentru serialul Delta House. Steinman, compozitorul de drept al acesteia a rafacut-o pentru albumul Dead Ringer. Desi au colaborat pentru aceasta piesa, Meat Loaf si Cher nu au interpretat-o niciodata impreuna live. Cat despre poziitle ocupate prin topuri putem sa va spunem ca Dead Ringer for Love a intrat pe 65 in Australian ARIA Chart, pe 39 in Dutch Singles Chart si pe 32 in Netherlands Singles Chart. Acestea au fost locurile mai mici. Dar sa trecem la treburi serioase deoarece urmeaza pozitia a 16-a in Swedish Singles Chart, urmata in de-aproape de cea cu numarul 5 in UK Singles Chart si nu in ultimul rand ajunge pe locul 2 in Irish Singles Chart.



Un nou an, 2006, o noua colaborare. Asta urmeaza in cariera lui Meat Loaf. Pentru acesta, versurile si negativul piesei It’s All Coming Back To Me Now nu reprezentau o necunoscuta. Inca de la compunerea sa, Meat Loaf si-a imaginat piesa ca pe un duet, lucru care s-a si intamplat. In ajutor i-a venit Marion Raven, a carei voce s-a potrivit perfect cu cea a lui Loaf. Asa cum au sperat, single-ul a devenit un real succes. It’s All Coming Back To Me Now a intrat direct pe locul 6 in UK Singles Chart si European Singles Chart. Au urmat locurile 7 in German Singles Chart, respectiv 17 in Austrian Singles Chart. No.1-ul nu s-a lasat prea mult asteptat, fiindu-i acordat in Norvegia.

Capitanul Midnight

John R. MacDougall cunoscut si sub numele de Capitanul de la miezul noptii este un inginer electronist din Florida. Ce a facut el special? A reusit sa intrerupa emisia postului de televiziune HBO si sa transmita el insusi un mesaj prin care protesta fata de taxele impuse detinatorilor de antene parabolice. Controversa a aparut la mijlocul anilor 80 cand televiziunile au vrut sa aplice aceleasi taxe ca cele ale abonatilor prin cablu si posesorilor de antene parabolice. Nici HBO nu a facut exceptie si a perceput o taxa de aproape 13 dolari pe luna. Multi s-au revoltat, iar unii au luat si masuri. In dimineata zilei de 27 aprilie 1986, John R. MacDougall, angajat al unei firme care oferea servicii prin satelit, a reusit sa bruieze semnalul HBO-ului si in miljlocul filmului care era difuzat, Marea aventura a lui Pee Wee, a introdus un carton cu un mesaj care suna in felul urmator: Buna seara HBO, din partea capitanului Midnight. 12,95 dolari pe luna? In nici un caz. Dupa aceasta aventura, MacDougall s-a ales cu o amenda de 5000 de dolari si a fost tinut timp de un an sub supraveghere. Astazi, detine o firma de antene de satelit, in Ocala, Florida.